Raluca Ripan, chimistă română și academician

Raluca Ripan (n. 27 iunie 1894, Iași – d. 5 decembrie 1972, Cluj) a fost o distinsă chimistă română, prima femeie din România care a obținut titlul de doctor în științe chimice și prima femeie membru titular al Academiei Române. Între 1952 și 1957, a fost deputat în Marea Adunare Națională, reprezentând regiunea Cluj, circumscripția Cluj-Nord.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Raluca_Ripan#/media/Fișier:Raluca_Ripan.jpg

Născută într-o familie modestă, Raluca Ripan a fost una dintre cei trei copii ai familiei Constantin și Smaranda Ripan, originari din Huși. Tatăl, inspector C.F.R., și mama, croitoreasă, au pus mare preț pe educație, sprijinind-o constant în demersurile școlare.

A urmat școala primară și liceul la Iași, unde a învățat la Liceul de fete Nr. 3. Despre anii de școală, Raluca Ripan mărturisea că învăța cu plăcere, din dorința de a fi apreciată de profesori și de a-și face părinții mândri.

În 1919 s-a înscris la Facultatea de Științe a Universității din Iași, specializarea chimie. A studiat sub îndrumarea unor mari profesori ai vremii: Petru Poni, Neculai Costăchescu, Anastasie Obregia, iar la Cluj, Adrian Ostrogovici, Gheorghe Spacu și Emil Racoviță.

În 1922, și-a susținut teza de doctorat la Universitatea din Cluj, cu lucrarea „Aminele duble corespunzând sulfaților dubli din seria magneziană”, obținând titlul de doctor în chimie anorganică „summa cum laude”. A devenit astfel prima femeie din România doctor în științe chimice.

Raluca Ripan a avut o carieră universitară excepțională. A ocupat funcțiile de:

• Șef de lucrări la Universitatea din Cluj
• Conferențiar la Facultatea de Medicină și Farmacie (1925)
• Docent în chimie analitică (1930)
• Șef de catedră și decan al Facultății de Chimie (1948–1953)
• Rector al Universității din Cluj, fiind prima femeie rector din România

În 1948, a devenit membru titular al Academiei Române, la propunerea academicianului Coriolan Drăgulescu – o premieră istorică pentru o femeie în România.

A contribuit decisiv la dezvoltarea învățământului și cercetării chimice în România. A înființat Institutul de Chimie din Cluj (1951), coordonând activități de cercetare în domenii precum:

• Chimie anorganică și a metalelor rare
• Flotabilitatea minereurilor
• Recuperarea aurului și a altor metale prețioase
• Înnobilarea caolinului și tehnologii pentru industria auriferă.

Raluca Ripan a deținut mai multe brevete de invenție, printre care:

• Procedeu de obținere a uraniului din minereuri (1967)
• Procedeu de mărire a flotabilității minereurilor
• Metodă de separare a aurului din minereuri aurifere
• Preparat de aur lichid pentru decorarea sticlei de menaj.

Opere importante

• Chimie analitică calitativă. Semimicroanaliză (1954)
• Curs de chimie anorganică. Metaloizi (1954–1955)
• Manual de lucrări practice de chimie anorganică (1961)
• Chimia metalelor, vol. I (1968), vol. II (1969)
• Tratat de chimie analitică (publicat postum, 1973).

Pentru activitatea sa excepțională, Raluca Ripan a fost distinsă cu:

• Ordinul Muncii clasa I (1953, 1954)
• Ordinul „Steaua R.P.R.” clasa a II-a (1959)
• Medalia „40 de ani de la înființarea PCR” (1961)
• Titlul de Om de Știință Emerit (1964)
• Ordinul „Meritul Științific” clasa I (1966)
• Titlul de Erou al Muncii Socialiste și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul” (1971).

De asemenea, a fost membru de onoare al Societății de Chimie Industrială din Franța și membru al Societății Germane de Chimie, iar Universitatea „Nikolaus Kopernikus” din Toruń, Polonia, i-a acordat titlul de doctor honoris causa.