A doua Bătălie de la Brașov

A doua Bătălie de la Brașov a avut loc la 27 iunie / 10 iulie 1611, în zona satului Sânpetru, la nord de Brașov. Confruntarea a opus armata Țării Românești, condusă de voievodul Radu Șerban, trupelor Principatului Transilvaniei aflate sub comanda principelui Gabriel Báthory, care urmărea să-și extindă influența asupra Țării Românești.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Bătălia_de_la_Brașov_(1611)#/media/Fișier:BătăliadelaBrașov1611.png

Deși semnase un acord cu Radu Șerban în 1608, Gabriel Báthory a continuat politica de expansiune. La începutul anului 1611, armata sa a trecut Carpații, a ocupat Târgoviște și l-a determinat pe Radu Șerban să se retragă în Moldova, sub protecția lui Constantin Movilă. În lunile următoare, conflictul a escaladat, iar Radu Șerban a reușit să revină în Țara Românească cu sprijin moldovenesc, recâștigând temporar controlul.

În iunie 1611, Radu Șerban a pătruns din nou la nord de Carpați pe un traseu dificil prin munți și și-a organizat armata într-o linie de luptă compactă: infanteria munteană și cavaleria în centru, sprijinite de detașamente moldovenești pe flancuri. În rezervă a păstrat un corp de aproximativ 1300 de husari polonezi, ascuns strategic în apropierea râului Ghimbășel. Forțele sale însumau aproximativ 8.000–11.000 de oameni, în timp ce armata lui Báthory era numeric superioară.

Bătălia a început cu un schimb intens de artilerie, urmat de atacul direct al infanteriilor și cavaleriei. Presiunea inițială a trupelor transilvănene a pus în dificultate armata lui Radu Șerban, care a început să se retragă, iar voievodul a fost rănit. Situația a fost decisiv schimbată de intervenția husarilor polonezi, care au lovit flancul și spatele inamicului, destabilizând complet linia lui Báthory.

Încercuite și dezorganizate, trupele transilvănene au fost forțate să se retragă spre nord. Victoria a revenit lui Radu Șerban, în ciuda pierderilor semnificative de ambele părți.

După înfrângere, Gabriel Báthory s-a retras la Sibiu, unde a fost ulterior asediat de forțele lui Radu Șerban și de armata regelui Matthias al II-lea. Situația politică s-a complicat rapid, deoarece intervenția otomană a dus la ocuparea Munteniei și Transilvaniei în toamna anului 1611, iar Radu Mihnea a fost reinstalat pe tronul Țării Românești.

În urma acestor evenimente, Radu Șerban a fost nevoit să se retragă succesiv în Moldova, apoi în Polonia și, în final, la Viena, unde a murit în 1620.