Jurnal FM 
Alexandru N. Ciurcu, inventator și publicist român
#Postat de Carmen Vintu on februarie 10, 2026
Alexandru N. Ciurcu (născut pe 29 ianuarie/10 februarie 1854 în Șercaia, Comitatul Făgăraș – decedat pe 22 ianuarie 1922 la București) a fost un inventator și publicist român, cunoscut pentru cercetările sale în domeniul motorului cu reacție.
Alexandru Ciurcu provenea dintr-o familie cu o puternică tradiție națională. Tatăl său, Neculai Ciurcu, a fost participant activ la Revoluția de la 1848 din Transilvania, iar mama sa, Polixenia, a avut un rol esențial în formarea sa. În 1886, familia Ciurcu a fost expulzată din țară, iar în același an, soția sa, Speranța (născută Chirilov), a decedat la doar 21 de ani. Cuplul avea o fiică, Adela, numită astfel în memoria unei surori a Polixeniei. Ulterior, Ciurcu s-a recăsătorit cu Julietta Ecaterina. Unul dintre verii săi, Sterie N. Ciurcu, medic și militant pentru drepturile românilor din Imperiul Austro-Ungar, a fost închis de autoritățile habsburgice și a murit în închisoare în 1916.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ciurcu#/media/Fi%C8%99ier:Alexandru_Ciurcu.jpg
Ciurcu a urmat studii la Brașov, obținând bacalaureatul în 1872, și a continuat studiile de drept la Universitatea din Viena între 1873 și 1876. În paralel, a frecventat cursuri tehnice care i-au alimentat pasiunea pentru inovare.
După finalizarea studiilor, Ciurcu s-a mutat la București în 1876, unde a început să lucreze ca jurnalist. În această perioadă, a intrat în contact cu mari personalități ale culturii românești, precum Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. Împreună cu Émile Galli, a fondat ziarul în limba franceză L’Orient, care mai târziu a devenit L’Indépendence Roumaine. A folosit acest canal pentru a promova România în fața publicului străin. În timpul Războiului de Independență din 1877-1878, a fost corespondent de război și a legat o strânsă prietenie cu pictorul Nicolae Grigorescu.
În 1882, în colaborare cu jurnalistul francez Just Buisson, Ciurcu a început să cerceteze motorul cu reacție. În 1885, din cauza criticilor sale față de guvernul condus de Ion C. Brătianu, a fost expulzat din România și s-a stabilit la Paris, unde a continuat cercetările alături de Buisson.
În 1881, la Expoziția Aviatică de la Paris, Ciurcu și Buisson au propus înlocuirea motorului electric cu un motor cu reacție. În 1886, au obținut un brevet în Franța pentru o ambarcațiune propulsată prin reacție și, pe 13 august 1886, au demonstrat pentru prima dată funcționarea acestui motor, testându-l pe Sena. Acesta este considerat primul experiment public cu un motor cu reacție aplicat unui vehicul.
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ciurcu#/media/Fișier:CiurcuBoat.jpg
Succesul acestui experiment a permis obținerea de brevete în mai multe țări, inclusiv Germania, Regatul Unit, Italia, Belgia și Statele Unite ale Americii. În urma unor cercetări suplimentare, Ciurcu și Buisson au construit un motor mai puternic, însă un experiment din 16 decembrie 1886 a avut un final tragic. Explozia motorului a dus la moartea lui Buisson și a unui asistent, iar ambarcațiunea s-a scufundat. Ciurcu a scăpat cu viață, dar a fost acuzat de ucidere din culpă, deși a fost achitat. În ciuda acestui accident, Ciurcu a continuat să promoveze tehnologia motorului cu reacție, colaborând cu alți inventatori, precum Emil Sarrau și Paul Vieille.
În 1888, după o serie de experimente pe cale ferată, Ciurcu a reușit un experiment reușit de propulsie pe o drezină de cale ferată. Cu toate acestea, tehnologia din acea perioadă nu era suficient de avansată pentru a produce motoare cu reacție funcționale. Abia după mai bine de 50 de ani, tehnologia s-a dovedit a fi sigură și utilă.
În 1889, Ciurcu a organizat primul pavilion românesc la Expoziția Universală de la Paris. După întoarcerea în București în 1890, a revenit la jurnalism, devenind director al ziarului Timpul și ocupându-se de mai multe publicații. De asemenea, a fost președinte al Sindicatului ziariștilor, însă nu a mai continuat cercetările tehnice.
În semn de omagiu, la București, o stradă îi poartă numele, iar în Brașov, strada situată pe codul poștal 500170 este denumită „Alexandru Ciurcu”. Aceste denumiri reflectă contribuțiile sale remarcabile în domeniul științei și jurnalismului.
