Nicolae Manolescu-Strunga, întemeietorul școlii românești de oftalmologie

Prof. univ. dr. Nicolae Manolescu-Strunga (10 februarie 1850, Șarânga, jud. Buzău – 20 august 1910, Strunga, jud. Iași) este considerat întemeietorul școlii românești de oftalmologie.

A urmat liceul la Buzău și studiile de medicină la București (1871–1878), obținând titlul de doctor cu teza Câteva cuvinte asupra cloroformizațiunii copiilor. După un an ca medic de circumscripție în Buzău, și-a continuat pregătirea în oftalmologie la Paris și Viena (1879–1881). A fost medic oculist la Spitalul „Brâncovenesc” (1881–1883) și ulterior profesor la Clinica de Oftalmologie a Facultății de Medicină din București (1884–1909).

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://federatiasanitas.ro/2018/08/16/nicolae-manolescu-1850-1910/

A publicat numeroase studii privind afecțiunile oculare, în special miopia, și a dezvoltat tehnici proprii de tratament al cataractei, unele procedee purtându-i numele.

Manolescu a fost director general al Serviciului Sanitar al României (1903–1904), redactor al revistelor Analele medicale române (1884–1889) și Apărătorul Sănătății (1891–1898). În 1897 a fondat Asociația Generală a Medicilor din România, fiind primul său președinte.

Provenit dintr-o familie de țărani, a rămas profund preocupat de sănătatea populației rurale. A inițiat înființarea de infirmerii sătești și, pe moșia sa de la Strunga, a creat primele „băi populare” din România.

Pentru lucrarea Igiena țăranului (1895), în care analizează condițiile de locuire, alimentația și igiena rurală, a primit Premiul Academiei Române și Ordinul „Bene Merenti” Clasa I (1904).