5 ianuarie 1859 – Alexandru Ioan Cuza este ales Domn al Moldovei

Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; (născut la 20 martie 1820, Bârlad, Moldova, astăzi în România și decedat la 15 mai 1873, Heidelberg, Germania) a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România. A participat activ la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova și la lupta pentru unirea Principatelor.La 5 ianuarie 1859, Cuza a fost ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești, înfăptuindu-se astfel unirea celor două principate.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Ioan_Cuza#/media/

Devenit domnitor, Cuza a dus o susținută activitate politică și diplomatică pentru recunoașterea unirii Moldovei și Țării Românești de către Puterea suverană și Puterile Garante și apoi pentru desăvârșirea unirii Principatelor Române pe calea înfăptuirii unității constituționale și administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova și Țara Românească au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România și formând statul român modern, cu capitala la București, cu o singură adunare și un singur guvern.

Alexandru Ioan Cuza a fost un lider cheie în realizarea Unirii Principatelor Române, devenind domnitor al Moldovei și Țării Românești în 1859. Deși nu era o personalitate prominentă pe scena politică, grupările politice din acea perioadă l-au susținut datorită faptului că era perceput ca un outsider ușor de controlat. Cuza a reușit, însă, să preia controlul și să își impună autoritatea, iar în 1862 a înfăptuit unirea deplină, formând statul unitar România.

La începutul domniei, Cuza a fost un lider autoritar, ceea ce a permis realizarea unor reforme esențiale pentru modernizarea societății românești, cum ar fi unificarea administrației, a armatei, a sistemului poștal și a justiției. Totuși, modelul său autoritar s-a confruntat cu opoziția diverselor grupări politice, iar guvernul său a fost marcat de instabilitate.

Principalele sale erori au fost concentrările de putere și încercarea de a guverna fără sprijinul majorității politice, ceea ce a dus la crearea unei „coaliții monstruoase” împotriva sa. În 1864, divergențele politice și criza internă au culminat cu o lovitură de stat, iar Cuza a fost forțat să abdice.

Alte articole: https://jurnalfm.ro/ajunul-bobotezei/