Alexandru Giugaru, un genial actor de comedie

Alexandru Giugaru s-a născut pe 23 iunie 1897, în Huși, și a decedat la 15 martie 1986. Astăzi, Casa de Cultură din municipiul Huși îi poartă numele, în semn de recunoaștere a contribuției sale remarcabile la teatrul și cinematografia românească.

Giugaru (singurul bărbat așezat în al doilea rând) într-o scenă din adaptarea cinematografică a lui Jean Georgescu după piesa O noapte furtunoasă a lui Ion Luca Caragiale

Jean Georgescu – Cinema 6/1965

Dumitrache (Alexandru Giugaru) la grădina Iunion ( Union-Suisse ), scenă din filmul de comedie istorică al lui Jean Georgescu O noapte furtunoasă ; una dintre scenele introduse de Georgescu în piesa originală de Ion Luca Caragiale. Giugaru este singurul bărbat așezat în rândul doi, cu Zița (Florica Demion) și Veta (Maria Maximilian); în spatele lor, în căciulă de cilindru, este urmăritorul lor, Rică Venturiano (Radu Beligan).

• Domeniul Public
• Dosar: Dumitrache (Alexandru Giugaru) la Iunion, scena din O noapte furtunoasă de Jean Georgescu.png
• Creat: 1942

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Giugaru#/media/File:Dumitrache_(Alexandru_Giugaru)_at_Iunion,_scene_from_Jean_Georgescu’s_O_noapte_furtunoas%C4%83.png

Giugaru a devenit cunoscut pentru rolurile sale memorabile, atât pe scenă, cât și în film, fiind un maestru al comediei. O scenă celebră din filmul „O noapte furtunoasă” (1942), regizat de Jean Georgescu, îl prezintă pe Giugaru în rolul lui Dumitrache, o interpretare excepțională a unui personaj din celebra piesă a lui Ion Luca Caragiale.

Alexandru Giugaru a urmat cursurile Liceului Cuza Vodă din Huși, iar în 1926 a absolvit Conservatorul de Artă Dramatică din București. A debutat pe scena Teatrului Național București, interpretând personaje comice din repertoriul clasic al lui I.L. Caragiale și Carlo Goldoni.

De-a lungul carierei sale, Giugaru a jucat în numeroase filme, printre care „Păcală și Tândală la București” (1925), „Venea o moară pe Siret” (1929), „O noapte furtunoasă” (1942), „O scrisoare pierdută” (1953), „Două lozuri” (1957), „D’ale carnavalului” (1958), „Post-restant” (1961) și „Haiducii” (1965). Ultimul său film a fost „Răpirea fecioarelor” (1967), alături de Toma Caragiu și Marga Barbu, regizat de Dinu Cocea.

În 1964, i s-a acordat titlul de „Actor Emerit”, iar în 1967 a primit „Premiul de Stat”. A fost căsătorit și avea doi copii, un fiu și o fiică. Alexandru Giugaru a lăsat o amprentă de neșters în lumea teatrului și cinematografiei românești.

Un talent dincolo de scenă

Pe lângă cariera sa artistică, Alexandru Giugaru a fost și scriitor. Unul dintre cele mai cunoscute texte ale sale este poeziile „De ce am plecat din Hușul meu?”, care reflectă legătura sa profundă cu orașul natal și cu tradițiile sale.

Distincții și recunoașteri

În cariera sa, Giugaru a fost distins cu numeroase premii și distincții, inclusiv:

• Ordinul Muncii clasa a II-a (1952) pentru activitatea depusă în cadrul „Centenarului Caragiale”
• Medalia „A cincea aniversare a Republicii Populare Române” (1952)
• Artist Emerit al Republicii Populare Române (1953) pentru merite deosebite în artă
• Artist al Poporului (1962) pentru realizările sale excepționale
• Ordinul „23 August” clasa a IV-a (1964) pentru merite în dezvoltarea socialismului

Filmografie reprezentativă

• „Legenda celor două cruci” (1925)
• „O noapte furtunoasă” (1943) – Jupân Dumitrache
• „Două lozuri” (1957) – Comisarul Turtureanu
• „D-ale carnavalului” (1959) – Iancu Pampon
• „Haiducii” (1966)
• „Răpirea fecioarelor” (1968) – Hristea Belivacă

Giugaru a avut, de asemenea, o activitate semnificativă în teatrul radiofonic, interpretând personaje din piese celebre precum „D’ale carnavalului” de I.L. Caragiale, „Escu” de Tudor Mușatescu, și „Revizorul” de N.V. Gogol.

Alexandru Giugaru va rămâne mereu în memoria publicului ca un simbol al comediei românești, iar moștenirea sa continuă să fie prețuită și celebrată în cadrul cultural al României.

A fost și scriitor.

De ce am plecat din Hușul meu? de Alexandru Giugaru:

De ce am plecat din Hușul meu,

De ce am plecat adică,

Să fii rămas în el și eu

Cum a rămas Mitică.

O, vinul, vinul de la Huși,

Buchet de tămâioasă,

Îi simt aroma și acum

Și-n gură apă-mi lasă.