Alexandru George, prozator, eseist, traducător din limba franceză, istoric și critic literar român

Alexandru George (n. 6 aprilie 1930, București – d. 28 septembrie 2012, București), pe numele său adevărat George-Alexandru Georgescu, a fost un prozator, eseist, traducător din limba franceză, istoric și critic literar român.
Fiul lui George Georgescu și al Elizei, Alexandru George și-a început studiile liceale, iar în 1949 s-a înscris la Facultatea de Filologie. În 1950, a fost exmatriculat din motive politice. După aceasta, a lucrat ca muncitor necalificat și desenator tehnic în construcții, apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_George#/media/Fișier:Alexandru_George.jpg
Debutul literar al lui Alexandru George a avut loc în 1969, când, la 39 de ani, a publicat povestirea Nocturnă în revista Luceafărul. La 40 de ani, în 1970, și-a lansat primul volum de povestiri, Simple întâmplări cu sensul la urmă, și eseul Marele Alpha, dedicat operei lui Tudor Arghezi.

Amânarea debutului său este comparabilă cu cea a prozatorilor din Școala târgovișteană, precum Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa, al căror stil și abordare literară i-au influențat evoluția.

A colaborat la numeroase reviste, atât înainte cât și după 1989, iar în ultimii ani a deținut rubrici permanente în Luceafărul (București) și Litere (Târgoviște).

Volume

• Studii critice
  Marele Alfa, eseu despre opera lui Tudor Arghezi, 1970 (ed. a II-a, 2005)
  Semne și repere, 1971
  În jurul lui Lovinescu, studiu monografic, 1975
  Mateiu I. Caragiale, micromonografie, 1981
  La sfârșitul lecturii, I-III, 1973-1980
  Caragiale, 1996
• Povestiri
  Simple întâmplări cu sensul la urmă, nuvele, 1970
  Clepsidra cu venin, 1971
  Simple întâmplări în gând și spații, povestiri, 1982
  Petreceri cu gândul și inducții sentimentale, povestiri, 1986
  Pașii unui fantasticist, povestiri, 2009
• Romane
  Caiet pentru…, 1984
  Dimineața devreme, 1987
  Seara târziu, 1988
  Într-o dimineață de toamnă. Cinci sau chiar șase personaje în jurul unui autor, 1989
  Oameni și umbre, glasuri, tăceri, Ed. Polirom, 2003
  Simplex, Târgoviște, 2008
• Publicistică
  Capricii și treceri cu gândul prin spații, București, 1994
  Pro libertate, București, 1999
  În treacăt, văzând, reflectând, Târgoviște, 2001
  Constatări în curs și la fine, Târgoviște, 2002
  Litere și clipe, 2007.

Alexandru George a îngrijit ediții critice, cea mai importantă fiind Operele lui Eugen Lovinescu. De asemenea, a tradus lucrări din autori precum Voltaire, Anatole France, Émile Zola, frații Goncourt, Rémy de Gourmont, Jean Starobinski, Jean-Pierre Richard, Salvattore Bataglia și Ph. Van Tieghem.

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Scriitorilor, 1971, 1982, 1996
• Premiul Național de Literatură, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, 2010
• Ordinul Național „Steaua României” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000), „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”.