Jurnal FM 
Horea Mihai Bădău: ,,Biserica a fost și va fi mereu un sprijin, mai ales în vremuri de restriște”
#Postat de JurnalFM on martie 31, 2020
Horea Mihai Bădău: ,,Biserica a fost și va fi mereu un sprijin, mai ales în vremuri de restriște”
Horea Mihai Bădău este Lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București, Enseignant-chercheur la Universitatea Sophia-Antipolis din Nisa, Profesor-invitat la Universitatea Franche-Comte, Montbelliard, Cercetător la Laboratorul Sic.Lab Mediteranee Nisa-Toulon, Formator acreditat ANC.
Pe blogul său, Horea Mihai Bădău are numeroase articole în legătură cu coronavirusul. Într-un interviu acordat Dexologiei.ro, acesta a vorbit pe larg despre această criză generată de noul coronavirus, cât și despre importanța Bisericii în această perioadă.
,,Cum te poți vindeca de frică și isterie în aceste zile?
Nu te poți feri de ele, sunt emoții care predomină în spațiul public, nu ai cum să te ferești de ele, așa cum te ferești de virus. Sunt peste tot. Ce poți să faci? În primul rând, să citești cu atenție fiecare informație și să-ți dai seama că întotdeauna există o parte bună, care nu se spune. De ce? Pentru că dacă s-ar spune, nu ți-ar mai fi frică și nu te-ai mai uita la televizor. De exemplu, la început, presa nu scria nimic despre numărul de vindecări. Dacă unii s-au îmbolnăvit și nu au murit, înseamnă că s-au și vindecat, chiar dacă presa nu spune nimic despre asta.
Acum stăm toți în case, și e foarte bine că facem asta, pentru că virusul este transmis de persoane asimptomatice, adică de persoane care nu au niciun fel de simptom.
Ce înseamnă asta? Că unele persoane nu au niciun fel de simptom, adică nu le afectează deloc virusul! Asta e o veste bună! În Italia se estimează că există peste 500.000 de persoane asimptomatice. Comparați-le cu numărul de îmbolnăviri (chiar dacă înmulțiți numărul de îmbolnăviri cu 10, pentru că nu s-a testat suficient). Deci multe persoane nu pățesc nimic din cauza virusului. Multe se vindecă acasă fără să fi știut măcar că au avut coronavirus.
Da, mor foarte mulți bătrâni, dar chiar astăzi, când scriu aceste rânduri, în Italia s-a vindecat un domn de 101 ani, care a prins și gripa spaniola (s-a nascut în 1919, iar gripa spaniola a făcut ravagii între 1918 și 1920), s-a îmbolnăvit de coronavirus și s-a vindecat. Asta trebuie făcut, acesta este mecanismul: urmărit informațiile și extras elementele pozitive. Chiar dacă presa nu pune accent pe ele.
În acest moment, se consideră că frica este cel mai bun instrument pentru a ține oamenii în casă.
Și poate fi adevărat, pentru că mulți nu sunt suficient de responsabili (și de inteligenți) pentru a urma niște indicații simple și atunci sunt tratați la nivelul instinctelor primare, acolo unde chiar dacă nu înțeleg, reacționează. Deci e bine să stăm în case, este obligatoriu și subliniez acest cuvânt, este obligatoriu să stăm în case, pentru că virusul este de 3 ori mai contagios decât gripa și extrem de rezistent, deci poate genera un număr enorm de îmbolnăviri într-un timp foarte scurt,ceea ce, pe lângă implozia sistemelor medicale și economice, duce la un număr imens de morți – nu neapărat pentru că virusul este ucigaș, ci peste că nu mai există resurse pentru ca bolnavii să fie tratați.
Deci îmbolnăvirile trebuie să se producă cât mai lent cu putință, ca să dea posibilitatea sistemului medical să țină pasul. Iar noi, în case, nu trebuie să înnebunim.
Trebuie să înțelegem că este un virus, nu un vampir din Carpați, că dacă vom acționa uman, cu inteligență și responsabilitate, nu are cum să ne învingă. Ce e val, ca valul trece. Și va trece, dacă stăm în case.
În încheiere: pentru sănătatea sistemului mintal este foarte important ca, chiar dacă stăm în case, să avem activități zilnice diferite, să nu exagerăm cu una dintre ele care să ocupe toată ziua, privitul la televizor, statul pe Facebook etc. Ziua trebuie să fie ca o pizza, cu mai multe felii diverse și să gustăm din fiecare felie (așa cum mi-a spus și mie acum câteva zile un părinte la spovedanie). Să ne uităm la televizor, să facem curat, să facem mișcare – este foarte important – să ne uităm la lucruri amuzante, să păstrăm legătura cu cei apropiați, să vorbim zilnic cu cineva apropiat, prin telefon, rețele sociale etc, prin apeluri video, adică să încercăm cât mai mult să reproducem în virtual viața pe care o duceam în viața reală. Și să nu ne gândim așa de mult la virus! Ca să fac o glumă, nici dacă era o fostă iubită sau un fost iubit nu ne gândeam așa de mult la el sau la ea! Sper că voi, cei ce ați citit aceste rânduri, v-ați înseninat și întremat. Numai așa vom urca dealul, care este lupta cu virusul.
Cred că Biserica a fost și va fi mereu un sprijin, mai ales în vremuri de restriște.
Cred că Biserica oferă un sprijin psihologic extrem de important, un reper fundamental, fără de care mulți oameni s-ar prăbuși. Este important ca Biserica să rămână activă alături de oameni prin intermediul tuturor canalelor de comunicare posibile (televiziune, internet), la nivel de discurs, iar la nivel acțional ar trebui să ofere sprijin și ajutor celor mai afectați de criza coronavirusului în această persoană (celor în vârstă). Poate ar fi util ca duhovnicul să ofere consiliere online, așa cum profesorii, de exemplu, continuă să facă seminare și cursuri online cu studenții. Intrumentele online oferă posibilitatea continuării relației cu preotul (chiar și a celei private, prin Messenger etc.) dar și a celei publice, prin Live-ul de pe Facebook (este o rețea în care se află peste 70% din publicul 65+ din România, iar în total, peste 10 milioane de români).
Cred că Biserica este indispensabilă în această perioadă. Iar rolul său în depășirea crizei, sub toate formele ei, va fi fundamental.
Este o perioadă în care oamenii, așa cum am spus, vor fi invitați, prin recursul permanent la frică, la panică, să-și piardă umanitatea. Deci singura salvare, care ar trebui reamintită mereu, este iubirea, cu corolar, altruismul. Iar Biserica este cea mai îndreptățită instituție pentru a ne reaminti să iubim și să nu fim egoiști (elemente centrale ale credinței). Referitor la ton, într-o perioadă în care tonul este foarte ridicat, iar frica genează întotdeauna mânie și agresivitate, cred că tonul Bisericii ar trebui să fie, așa cum a fost și până acum, unul al toleranței, al îndemnului la pace și al iertării.
Un ton care liniștește. Pentru că abia asta ne va salva: găsirea liniștii sufletești, într-un moment în care liniștea sufletească pare cel mai greu lucru de atins. Dacă este atinsă liniștea sufletească, emoțiile se estompează, rațiunea învinge în dura bătălie pe care o ducem acum și construiește frumos lumea de mâine. Doamne ajută!”, susține acesta.
Întregul interviu îl puteți citi AICI, pe site-ul Dexologiei.
Articolul Horea Mihai Bădău: ,,Biserica a fost și va fi mereu un sprijin, mai ales în vremuri de restriște” apare prima dată în Jurnal de Neamt.
