Mănăstirea Pătrăuți, redeschisă după mai bine de două secole

În cea mai recentă ședință a Permanenței Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților a fost aprobată reînceperea vieții monahale la Mănăstirea Pătrăuți, ctitorită de voievodul Ștefan cel Mare în 1487 și desființată de Imperiul Austriac la începutul secolului al XIX-lea. Conform arhiepiscopiei, monahia Alexandra Bădrăgan, de metanie de la Mănăstirea Sucevița, va fi prima stareță odată cu redeschiderea mănăstirii Pătrăuți. Redeschiderea oficială va avea loc duminică, 4 aprilie, într-o ceremonie condusă de episcopul vicar Damaschin Dorneanul.

Mănăstirea Pătrăuți este cea mai veche ctitorie ștefaniană și monument UNESCO. Redeschiderea mănăstirilor închise în urma ocupării Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1774–1775 este o prioritate anunțată de Înalt PreaSfinția Sa Calinic Botoșăneanul încă din primele zile de după întronizarea ca arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Până în prezent a fost redeschisă Mănăstirea Solca, în 7 martie 2021. Totodată, a fost instalat primul stareț, după 236 de ani de la închiderea mănăstirii.

Patrimoniu material și simbolic, la Pătrăuți

În 1993, Mănăstirea Pătrăuți a fost inclusă în lista Monumentelor UNESCO, în grupul „Bisericile pictate din nordul Moldovei”, fiind cea mai veche biserică ortodoxă din România pe această listă. Totodată, mănăstirea este cea mai veche biserică ctitorită de Sfântul Ștefan cel Mare ce se păstrează în forma ei originară. Clopotnița din 1725 este și ea monument istoric.

Începând din toamna anului 2003, s‑au desfășurat ample lucrări de restaurare ale bisericii, finanțate de Ministerul Culturii. Alături de mănăstire se află casa parohială, construită în perioada austriacă cu bani de la Fondul bisericesc. Aici, părintele Gabriel Herea a organizat un muzeu dedicat vieții preotului bucovinean în secolul al XIX‑lea.

În această casă a locuit preotul Constantin Morariu. Acesta, în vremea studenției la Cernăuți, a fost secretarul Societății „Arboroasa” și a fost unul dintre cei cinci conducători ai asociației care au fost arestați pentru că au trimis o telegramă de condoleanțe la Iași, la 100 de ani de la asasinarea lui Grigore Ghica al III‑lea de către turci – în urma arestării, Ciprian Porumbescu se va îmbonăvi și va muri.

O mărturie emoționantă despre patriotismul acestui preot ne-a lăsat poetul Șt. O. Iosif. Trimis în Bucovina de ministrul învățământului Spiru Haret pentru a scrie un poem despre Sfântul Ștefan cel Mare, el descrie într-o scrisoare întâlnirea cu preotul Constantin Morariu:

„Alaltăieri am trecut pe la Pătrăuți, unde iarăși este o biserică, fostă mănăstire de maici, zidită tot de Ștefan… Bisericuța e la poalele unor dealuri, tocmai în capul satului, un loc strategic ca toate pe care Ștefan le alegea pentru biserici și mănăstiri. Pustiit în repetate rânduri, schitul a rămas părăsit timp de vreo 160 de ani, așa că pe zidurile sale se văd copaci – și până astăzi a rămas o rădăcină de copac în zid. Prin 1709 a fost restaurat, iar azi e singura biserică a Pătrăuților, unde păstorește părintele Morariu, gazda mea. E un preot înalt, frumos, cu barbă albă, cu figura impozantă, un adevărat apostol. Nu-ți descriu primirea ce mi-a făcut-o. E destul să-ți spun că abia picasem în casa lor și, pe când stăteam de vorbă cu părintele, deodată în odaia alăturată aud niște puternice acorduri de pian – era feciorul lui care cânta… imnul regal român! Oamenii ăștia, când văd un român din țară, lăcrimează de bucurie și nu știu cum să-i intre în voie, numai să plece mulțumit din casa lor”.

Tot la Pătrăuți au viețuit mai multe generații dintr‑o familie de clopotari celebri în secolul al XIX-lea. Începătorul ei, Mihail Făgăraș, a venit din Transilvania. El a refăcut, în 1818, vestitul clopot Buga de la Putna. În clopotnița de la Pătrăuți se păstrează trei clopote făurite de el.

Noua obște de maici a Mănăstirii „Înălțarea Sfintei Cruci” Pătrăuți va continua viața monahală întreruptă în secolul al XVIII-lea și va îngriji și va promova patrimoniul material și simbolic din cele cinci secole și jumătate de existență a sfântului lăcaș.