Gheorghe N. Leon, economist român, profesor universitar

Gheorghe N. Leon (n. 29 aprilie 1888, Iași – d. 1955?) a fost un economist român, profesor universitar, ministru al finanțelor și al economiei, implicat activ în viața academică, politică și administrativă a României din perioada interbelică și a celui de-Al Doilea Război Mondial.

S-a născut la Iași în familia profesorului biolog Nicolae Leon, fiind al treilea dintre cei șase copii. După finalizarea studiilor medii și superioare în orașul natal, Gheorghe N. Leon a urmat cursurile Universității din Jena, Germania, unde a obținut titlul de doctor în economie sub îndrumarea profesorului Lujo Brentano. Revenit în România în 1916, s-a căsătorit cu Viorica Chirițescu și a fost numit profesor la Facultatea de Drept din Cluj, la catedra de finanțe și statistică. A devenit profesor titular în 1926 și a activat la Cluj până în 1934.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_N._Leon#/media/Fișier:Gheorghe_N._Leon.01.jpg

La 1 ianuarie 1935 a fost numit profesor de finanțe și statistică la Facultatea de Drept a Universității din București, unde a predat până în 1945. În aceeași perioadă, a fost și președinte al Institutului de Științe Economice și Financiare din cadrul aceleiași facultăți. Activitatea sa universitară a fost dublată de o prolifică activitate publicistică și de cercetare, fiind, alături de Victor Slăvescu, director și co-proprietar al revistei Analele economice și statistice, o publicație de referință în dezbaterile economice interbelice.

În plan politic, Gheorghe N. Leon a fost membru al Partidului Național Liberal și deputat în Parlamentul României. În 1934 a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Industriei și Comerțului. În perioada 4 iulie – 4 septembrie 1940 a ocupat funcția de ministru al Economiei și, ad-interim, pe cele de ministru al Finanțelor, Agriculturii și Domeniilor, Coordonării și Planificării, în guvernul condus de Ion Gigurtu. Ulterior, între 6 septembrie și 10 noiembrie 1940, a fost ministru al Economiei în guvernul legionar condus de Ion Antonescu. A demisionat la scurt timp și s-a retras temporar din viața publică, ascunzându-se pentru două săptămâni. Ulterior, a revenit la activitatea universitară.

Între 1941 și 1944, Gheorghe N. Leon a avut un rol activ în administrarea economică a țării, fiind viceguvernator al Băncii Naționale a României, membru în consiliile de administrație ale societății Rogifer (deținută de industriașul Malaxa) și ale Radiodifuziunii Române. În perioada 1945–1946, a fost mobilizat pentru a lucra la Curtea de Conturi din București.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, Gheorghe N. Leon a fost arestat în 1946 și judecat în Procesul Criminalilor de Război, împreună cu alți membri ai guvernului Gigurtu. A fost condamnat la închisoare pe viață și încarcerat la penitenciarul din Sighetu Marmației. Soarta sa ulterioară este incertă: unele surse, inclusiv relatări ale lui Cicerone Ionițoiu, susțin că ar fi murit în detenție, fiind înmormântat într-o groapă comună de pe malul Izei; alte informații indică posibilitatea transferului său la închisoarea din Râmnicu Sărat. Cert este că, după 1955, nu mai există date oficiale despre viața sau moartea sa, iar locul exact al înmormântării rămâne necunoscut.

La 1 ianuarie 1935 a fost numit profesor de finanțe și statistică la Facultatea de Drept a Universității din București, unde a predat până în 1945. În aceeași perioadă, a fost și președinte al Institutului de Științe Economice și Financiare din cadrul aceleiași facultăți. Activitatea sa universitară a fost dublată de o prolifică activitate publicistică și de cercetare, fiind, alături de Victor Slăvescu, director și co-proprietar al revistei Analele economice și statistice, o publicație de referință în dezbaterile economice interbelice.

În plan politic, Gheorghe N. Leon a fost membru al Partidului Național Liberal și deputat în Parlamentul României. În 1934 a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Industriei și Comerțului. În perioada 4 iulie – 4 septembrie 1940 a ocupat funcția de ministru al Economiei și, ad-interim, pe cele de ministru al Finanțelor, Agriculturii și Domeniilor, Coordonării și Planificării, în guvernul condus de Ion Gigurtu. Ulterior, între 6 septembrie și 10 noiembrie 1940, a fost ministru al Economiei în guvernul legionar condus de Ion Antonescu. A demisionat la scurt timp și s-a retras temporar din viața publică, ascunzându-se pentru două săptămâni. Ulterior, a revenit la activitatea universitară.

Între 1941 și 1944, Gheorghe N. Leon a avut un rol activ în administrarea economică a țării, fiind viceguvernator al Băncii Naționale a României, membru în consiliile de administrație ale societății Rogifer (deținută de industriașul Malaxa) și ale Radiodifuziunii Române. În perioada 1945–1946, a fost mobilizat pentru a lucra la Curtea de Conturi din București.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, Gheorghe N. Leon a fost arestat în 1946 și judecat în Procesul Criminalilor de Război, împreună cu alți membri ai guvernului Gigurtu. A fost condamnat la închisoare pe viață și încarcerat la penitenciarul din Sighetu Marmației. Soarta sa ulterioară este incertă: unele surse, inclusiv relatări ale lui Cicerone Ionițoiu, susțin că ar fi murit în detenție, fiind înmormântat într-o groapă comună de pe malul Izei; alte informații indică posibilitatea transferului său la închisoarea din Râmnicu Sărat. Cert este că, după 1955, nu mai există date oficiale despre viața sau moartea sa, iar locul exact al înmormântării rămâne necunoscut.

La 1 ianuarie 1935 a fost numit profesor de finanțe și statistică la Facultatea de Drept a Universității din București, unde a predat până în 1945. În aceeași perioadă, a fost și președinte al Institutului de Științe Economice și Financiare din cadrul aceleiași facultăți. Activitatea sa universitară a fost dublată de o prolifică activitate publicistică și de cercetare, fiind, alături de Victor Slăvescu, director și co-proprietar al revistei Analele economice și statistice, o publicație de referință în dezbaterile economice interbelice.

În plan politic, Gheorghe N. Leon a fost membru al Partidului Național Liberal și deputat în Parlamentul României. În 1934 a fost numit subsecretar de stat în Ministerul Industriei și Comerțului. În perioada 4 iulie – 4 septembrie 1940 a ocupat funcția de ministru al Economiei și, ad-interim, pe cele de ministru al Finanțelor, Agriculturii și Domeniilor, Coordonării și Planificării, în guvernul condus de Ion Gigurtu. Ulterior, între 6 septembrie și 10 noiembrie 1940, a fost ministru al Economiei în guvernul legionar condus de Ion Antonescu. A demisionat la scurt timp și s-a retras temporar din viața publică, ascunzându-se pentru două săptămâni. Ulterior, a revenit la activitatea universitară.

Între 1941 și 1944, Gheorghe N. Leon a avut un rol activ în administrarea economică a țării, fiind viceguvernator al Băncii Naționale a României, membru în consiliile de administrație ale societății Rogifer (deținută de industriașul Malaxa) și ale Radiodifuziunii Române. În perioada 1945–1946, a fost mobilizat pentru a lucra la Curtea de Conturi din București.

Odată cu instaurarea regimului comunist în România, Gheorghe N. Leon a fost arestat în 1946 și judecat în Procesul Criminalilor de Război, împreună cu alți membri ai guvernului Gigurtu. A fost condamnat la închisoare pe viață și încarcerat la penitenciarul din Sighetu Marmației. Soarta sa ulterioară este incertă: unele surse, inclusiv relatări ale lui Cicerone Ionițoiu, susțin că ar fi murit în detenție, fiind înmormântat într-o groapă comună de pe malul Izei; alte informații indică posibilitatea transferului său la închisoarea din Râmnicu Sărat. Cert este că, după 1955, nu mai există date oficiale despre viața sau moartea sa, iar locul exact al înmormântării rămâne necunoscut.

Opera principală

Gheorghe N. Leon a lăsat în urmă o vastă operă științifică, cuprinzând lucrări fundamentale de economie politică, politică economică și finanțe. Printre cele mai importante se numără:

• Politica minieră în cele mai importante state şi raporturile ei cu politica minieră din România (1915, premiată de Academia Română)
• Impozitele în funcţiune economică şi politică socială (1915)
• Problema financiară şi chestiunea banului (1918, premiată de Academia Română)
• Elemente de ştiinţă financiară (două volume, 1925–1930)
• Economie politică şi politică economică (1943, 503 pagini)
• Struktur und Entwicklungemoglichkeiten der Romanische Volkswirtschaft (1941)
• Regimul comerţului exterior. Balanţa comercială şi balanţa de plăţi (1935)
• Politica economică a Partidului Naţional Liberal (1932)

Bibliografie

• Popescu, Gheorghe, Concepţia economică a lui Gheorghe N. Leon, în Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice, vol. VI, Editura Academiei Române, București, 2004.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Gheorghe_N._Leon