Anton Breitenhofer, scriitor de limbă germană și jurnalist din România

Anton Breitenhofer (10 aprilie 1912, Reșița – 17 decembrie 1989, București) a fost un scriitor de limbă germană, jurnalist și demnitar comunist din România, aparținând comunității germane bănățene.

A lucrat timp de 22 de ani ca lăcătuș la uzinele din Reșița, înainte de a urma cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. În 1939 a aderat la Partidul Comunist din România și a activat în cadrul Comitetului Antifascist German.

Sursa foto: AI

Sursa foto: https://www.dfbb.ro/home.php?id=a1b19c3de&adm=

După cel de-Al Doilea Război Mondial, a ocupat mai multe funcții importante în structurile de partid și de stat. A fost membru al Comitetului Central al PMR/PCR între 1955 și 1979, reprezentând minoritatea germană, și redactor-șef al ziarului de limbă germană Neuer Weg în perioada 1954–1975. De asemenea, a fost deputat în Marea Adunare Națională între 1952 și 1975.

A activat în Uniunea Scriitorilor din România, fiind membru al biroului acesteia din 1960 și parte a comitetului executiv între 1962 și 1968. În paralel, a urmat studii de economie și filozofie la Academia „Ștefan Gheorghiu” (1961–1964).

A fost membru al Consiliului de Stat în perioadele 1961–1965 și 1968–1969 și vicepreședinte al Consiliului Oamenilor Muncii de naționalitate germană între 1968 și 1978. În 1968 a fost cooptat și în Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă.

Opera sa literară este dominată de proză și romane inspirate din viața clasei muncitoare. Printre lucrările sale se numără:

• Sieg in der Arbeiterstadt (1951)
• Aus unseren Tagen (1958)
• Die Lehrjahre des Franz Jakobi (1960)
• Das Wunderkind și alte povestiri (1962)
• Am Weltbuckel (1966)
• Der Mädchenmaler (1969)
• Ciudata prăbușire (1971)
• Prea târziu pentru Marilena (1977)
• Zeitbilder (1979)
• Spiel mit dem Feuer (1982)
• Pe colinele Semenicului (1987).

Pentru activitatea sa politică și culturală, Anton Breitenhofer a primit numeroase distincții ale regimului comunist, printre care:

• Ordinul Muncii (clasele a III-a și I)
• Ordinul „23 August” (clasele a III-a și I)
• Ordinul „Tudor Vladimirescu” clasa a II-a
• titlul de Erou al Muncii Socialiste, însoțit de medalia „Secera și ciocanul”

Acestea i-au fost acordate pentru contribuția sa în mișcarea muncitorească și în promovarea politicilor regimului socialist din România.