Current track

Title

Artist


Aureliu Emil Săndulescu, fizician român

#Postat de on februarie 11, 2026

Aureliu Emil Săndulescu (11 februarie 1932, București – 21 aprilie 2019) a fost un fizician român de prestigiu internațional și om politic, membru titular al Academiei Române, în cadrul Secției de științe fizice. În plan politic, a fost ales deputat în legislatura 1996–2000, reprezentând județul Bistrița-Năsăud pe listele PNȚCD.

A absolvit Liceul „Mihai Eminescu” din București în anul 1951 și Facultatea de Fizică a Universității din București în 1955. Doctoratul în fizică l-a obținut în 1962, sub conducerea academicianului Șerban Țițeica, cu teza Teoria microscopică a dezintegrării alfa.

Academician Aureliu Emil Săndulescu

PheonixRo – Operă proprie

  • CC BY-SA 4.0
  • Fișier:Aureliu Emil Săndulescu.jpg
  • Creată: 10 februarie 2017
  • Încărcată: 28 februarie 2017

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Aureliu_Emil_Săndulescu#/media/Fișier:Aureliu_Emil_Săndulescu.jpg

După absolvire, și-a început cariera la Institutul de Fizică Atomică din București, în cadrul Secției de Fizică Teoretică, unde a ocupat succesiv funcțiile de fizician, cercetător științific și șef de secție. Activitatea sa de cercetare s-a axat asupra fizicii nucleare teoretice.

A desfășurat stagii și colaborări academice internaționale, susținând cursuri la Universitatea din Helsinki și la Universitatea din Mainz, unde a obținut titlul de Habilitation și a devenit Privat-Dozent. De asemenea, a fost invitat la Institutul Niels Bohr din Copenhaga și a conferențiat la mai multe universități din Germania.

Între 1974–1977 și 1983–1986 a ocupat funcții de conducere la Institutul Unificat de Cercetări Nucleare de la Dubna, unde a coordonat cercetări experimentale ce au condus la descoperirea unei noi dezintegrări exotice, caracterizată prin emisia nucleelor de Neon-24. În aceeași perioadă a contribuit la dezvoltarea teoriei sistemelor cuantice deschise aplicate reacțiilor nucleare.

Aureliu Emil Săndulescu a pus în evidență existența unui al patrulea tip de radioactivitate naturală — radioactivitatea de tip cluster — și a formulat teorii fundamentale privind dezintegrările exotice și fragmentarea nucleară, confirmate ulterior experimental. A publicat peste 350 de articole în reviste științifice de prestigiu.

A fost ales membru corespondent al Academiei Române în 1991 și membru titular în 1992, ocupând ulterior funcția de vicepreședinte al Academiei (1994–1998). A deținut funcții importante în cadrul Societății Române de Fizică și al Institutului de Fizică Atomică și a fost editor-șef al Romanian Journal of Physics.

Pentru contribuțiile sale științifice a primit Premiul Academiei Române și Premiul Institutului de la Dubna, precum și distincții naționale de rang înalt, între care Ordinul „Serviciul Credincios” (Comandor) și Ordinul „Steaua României” (Cavaler).


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *