Jean Grosu, traducător și publicist român de etnie evreiască

Jean Grosu, (31 decembrie 1919, Botoșani – 5 iulie 2007), a fost un traducător și publicist român de etnie evreiască, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în traducerea literaturilor cehă și slovacă în limba română. A tradus lucrări ale unor autori celebri din Cehia și Slovacia, precum Jaroslav Hašek, Karel Čapek, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, fiind o figură importantă în promovarea acestora în România.

Jean Grosu s-a născut la Botoșani într-o familie de comercianți. Tatăl său, Moise Grosu, era comerciant de cereale, iar mama sa, Henrietta (născută Löbel), provenea dintr-o familie evreiască. Grosu a urmat școala primară și Liceul „A.T. Laurian” la Botoșani, iar apoi a studiat chimia industrială la Școala „T.G. Masaryk” din Zlín (Cehoslovacia), între 1935 și 1939. După încheierea studiilor, a urmat cursuri de drept între 1946 și 1948, pe care nu le-a finalizat.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/fountain-pen-filler-ink-write-1393979/

Sursa foto: https://luceafarul.net/scriitori-botosaneni-grosu-jean

În perioada 1946–1953, a lucrat ca secretar general de redacție la revista Contemporanul, debutând astfel ca publicist. Ulterior, a ocupat aceleași funcții la Gazeta literară (1954–1958) și a fost redactor de proză la Luceafărul (1963–1965) și Viața Românească (1966–1975). Datorită cunoștințelor sale de limba cehă și slovacă, între 1953 și 1963 a activat și în cadrul secției culturale a Ambasadei Republicii Socialiste Cehoslovace la București.

Jean Grosu a fost un traducător prolific, care a adus în limba română lucrări importante din literatura cehă și slovacă, precum și din literatura elvețiană. A tradus lucrări ale unor autori de renume internațional, precum Jaroslav Hašek, Karel Čapek, Milan Kundera și Bohumil Hrabal, contribuind la popularizarea acestora în România.

Printre cele mai notabile traduceri ale sale se numără Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek (1956), realizată în colaborare cu Păstorel Teodoreanu, care a devenit una dintre cele mai cunoscute lucrări traduse din limba cehă în română. De asemenea, a tradus numeroase piese de teatru, a dramatizat și adaptat operele unor autori cehi și slovaci pentru teatrul radiofonic și a scris prefețe și postfețe pentru diverse traduceri. A publicat și două antologii de literatură elvețiană: Proză scurtă elvețiană (1981) și Antologie lirică elvețiană (1985).

În ciuda realizărilor sale impresionante, Jean Grosu a dus o viață modestă, locuind o perioadă îndelungată într-un apartament vechi, cu condiții precare. În opinia sa, traducătorul nu este doar un simplu intermediar între limbi, ci un scriitor în sine, care rescrie și interpretează textul în funcție de propria sensibilitate.

Meritele sale de traducător i-au fost recunoscute prin multiple premii și distincții din partea unor instituții culturale din România și din străinătate:

• Medalia Societății Cehoslovace pentru Relații Internaționale (1965)
• Premiul Uniunii Scriitorilor Români (1970, 1991, 1995, 2000)
• Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor Cehoslovaci (1968)
• Premiul Ministerului Culturii al R.S. Cehoslovace (1976)
• Medalia comemorativă „Karel Čapek” a Uniunii Scriitorilor Cehi (1990)
• Premiul Asociației Scriitorilor din București (2002) pentru traducerea romanului Nemurirea de Milan Kundera
• Marele Premiu Bohemica al Asociației Scriitorilor Cehi (2000)
• Premiul Ministerului Culturii din România (2003)
• Medalia „Artis bohemiae amicis” a Ministerului Culturii al Republicii Cehe (2004) pentru promovarea literaturii cehe și a culturii cehe în lume

De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer – Categoria A „Literatură”.

Jean Grosu a tradus sute de lucrări din limbile cehă, slovacă și română. Iată câteva dintre cele mai importante traduceri:

• Peripețiile bravului soldat Švejk de Jaroslav Hašek (1956)
• Krakatit de Karel Čapek (1967)
• Nemurirea de Milan Kundera (2002)
• O minune în fiecare zi de Bohumil Hrabal (1986)
• Despre identitatea umană de Václav Havel (1990).

De asemenea, a tradus piese de teatru ale autorilor cehi și slovaci, inclusiv lucrări de:

• Peter Karvaš: Diplomații (1959), Liturghia de la miezul nopții (1960), Șapte martori (1970)
• Václav Havel: Garden Party (1965), Ispita (1991)
• Josef Toman: Apa vie (1982).