Florea Firan, istoric literar, editor și promotor cultural român

Florea Firan (n. 4 octombrie 1933, Giubega, jud. Dolj) este un important istoric și critic literar, publicist, editor și animator al vieții culturale din Oltenia. Cu o carieră de peste cinci decenii, s-a remarcat prin lucrări de referință dedicate literaturii și presei culturale oltene, dar și prin implicarea activă în promovarea valorilor culturale românești în țară și în străinătate, în special în Italia.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-feather-pen-quill-write-5067880

Sursa foto: https://www.cel.ro/linistea-si-nelinistea-drumului-florea-firan-80-pNSc1PTYp-l/

Născut într-o familie numeroasă de agricultori, a urmat Școala Normală de Învățători din Deva (1945–1952) și apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (absolvent în 1965). A fost profesor în învățământul preuniversitar din Craiova și, ulterior, cadru didactic asociat la Universitatea din Craiova. A fost, de asemenea, lector de limba română la Universitatea din Pisa și colaborator al Accademiei di Romania din Roma (1981–1985).

A ocupat funcții importante în administrația culturală locală și națională: șef al Secției Culturale Dolj, președinte al Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă (1968–1977), inspector general în Ministerul Învățământului și cercetător științific în domeniul educației. A contribuit decisiv la înființarea unor instituții și evenimente culturale precum Festivalul „Maria Tănase”, Teatrul Liric „Elena Teodorini” sau Colocviile „Scrisul Românesc”.

Din 2002 este directorul Editurii Scrisul Românesc, una dintre cele mai importante edituri din Craiova, pe care a revitalizat-o prin numeroase colecții literare și critice. În 2003 a relansat revista Scrisul Românesc, în calitate de redactor-șef, promovând un program intercultural, cu colaboratori din România și din diaspora.

Este autorul unor volume fundamentale despre presa literară din Craiova, despre literatura română clasică și contemporană, dar și despre personalități ca Tudor Arghezi, Alexandru Macedonski sau Mihai Eminescu. Studiul său doctoral – Presa literară craioveană (1838–1975) – a fost coordonat de Ovidiu Papadima și apreciat de personalități precum Zoe Dumitrescu-Bușulenga.

În Italia a descoperit un manuscris rar al lui Ioan Inocențiu Micu Klein, pe care l-a editat critic sub titlul Carte de înțelepciune latină (1992), lucrare distinsă cu Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române.

A fost distins cu numeroase premii literare și culturale, printre care:

• Premiul Uniunii Scriitorilor din România (2008)
• Premiul Opera Omnia (2005)
• Premiul Internațional „Tudor Arghezi”
• Premiul „Șerban Cioculescu” pentru critică și istorie literară
• Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române

Este cetățean de onoare al municipiului Craiova și membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1976.

Selectiv din opera sa

Volume de autor:

• Începuturile presei literare craiovene (1971)
• De la Macedonski la Arghezi (1975)
• Presa literară craioveană (1976)
• Profiluri și structuri literare (2 vol., 1986–2003)
• Tudor Arghezi. Treptele devenirii (2008)

Lucrări coordonate / editate:

• Antologii comentate dedicate clasicilor români: Eminescu, Creangă, Caragiale, Macedonski, Blaga ș.a.
• Opere inedite ale lui Marin Sorescu
• Studii și ediții bilingve despre Brâncuși și cultura română

Proiecte culturale inițiate:

• Colocviile „Scrisul Românesc”
• Serii editoriale de autor și de cultură generală: Clasicii români comentați, Memoria Craiovei, Iluminismul românesc etc.