Lucia Cosma, soprană română

Lucia Cosma s-a născut la 13 septembrie 1875 în Beiuș, județul Bihor, și a decedat la 11 iunie 1972 în Sibiu. A fost o soprană lirică remarcabilă, cunoscută sub numele de „Privighetoarea Ardealului”.

A început studiul pianului la vârsta de șapte ani, sub îndrumarea profesoarei Hedvig Bocnicke Herman din Sibiu. De la vârsta de zece ani, a continuat studiile muzicale cu Gheorghe Dima, care i-a descoperit vocația pentru canto și i-a oferit lecții de canto, teorie și armonie. Datorită acestuia, și-a format o bază muzicală solidă.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fișier:Lucia_Cosma_în_port_popular_românesc_din_Banat_(Istorie)_2416_01.07.2008_Fond_5D249A77E88D4A548D8FDC35753A55DE.jpg

După ce a cântat în mai multe concerte, aflată în plină afirmare, a plecat să studieze în străinătate: doi ani la Paris cu renumita profesoară Mathilde Marchesi, doi ani la Londra cu Victor Beigel și Michele Wigley, apoi la Milano. Vocea sa de soprană, cu o coloratură lirică deosebit de expresivă, a răsunat în importante capitale europene – Viena, Berlin, Londra, Paris, Milano, Roma, Oslo și Budapesta. A susținut concerte în Transilvania și în alte regiuni ale țării, de multe ori în scopuri caritabile.

Lucia Cosma a colaborat de-a lungul carierei cu nume importante ale muzicii românești, precum George Enescu, Gheorghe Dima, Dimitrie Popovici-Bayreuth și Tiberiu Brediceanu. A fost profesoară de canto la Conservatorul de Muzică din București, iar între 1942 și 1948 a fost profesoară și directoare la Școala Populară de Artă din Sibiu.

A fost o activă publicistă, publicând nuvele, articole de critică muzicală și studii în presa din țară și din străinătate. Pentru întreaga sa activitate artistică, filantropică și publicistică, a fost distinsă cu numeroase medalii și ordine, printre care: Bene Merenti clasa I, Crucea Regina Maria clasa I, Meritul Sanitar clasa I și Ordinul Muncii clasa I (1955).

Tatăl său, Partenie Cosma, a fost avocat și deputat, iar mama sa, Maria, a fost președinta primei societăți feministe din Transilvania și fondatoare a unor instituții de învățământ din Sibiu. În 1894, Lucia Cosma a debutat atât ca pianistă, cât și ca soprană. În același an s-a căsătorit cu avocatul Aurel Cosma și s-a stabilit la Timișoara. Un an mai târziu, a debutat la București, cântând alături de Corul „Dima”. În 1905 a fost invitată la inaugurarea Palatului și Muzeului Astra din Sibiu, iar în 1906 a urcat pe scena Teatrului Național din București, participând la spectacole de teatru și operetă.

În 1908 a plecat la Paris pentru a studia cu Mathilde Marchesi. După revenirea în țară, în 1909, a reluat concertele în Ardeal, iar în 1910 a susținut primul concert de lieduri susținut vreodată de o artistă română pe scena Ateneului Român. A avut numeroase apariții alături de George Enescu și Theodor Fuchs.

În 1914 a interpretat un rol în opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu, la Caransebeș. După izbucnirea Primului Război Mondial, a fost acuzată de spionaj în presa vieneză, ceea ce a determinat un auto-exil prelungit în Moldova, Rusia, Norvegia, Marea Britanie, Franța și Italia.

În 1920 a cântat alături de baritonul Jean Athanasiu în opera „Rigoletto” la Timișoara, în rolul Gilda. În 1924 a devenit profesoară la Conservatorul din București, fiind însă pensionată forțat în 1938, conform unei legi ce impunea limită de vârstă cadrelor didactice.

Pe lângă activitatea sa didactică și artistică, a fost implicată în viața culturală și socială, frecventând cercuri literar-artistice și colaborând cu personalități marcante precum Nicolae Iorga, Octavian Goga sau Barbu Delavrancea. A participat activ în organizații feministe și a susținut numeroase recitaluri caritabile.

Lucia Cosma s-a stins din viață în 11 iunie 1972, la Sibiu, lăsând în urmă o moștenire artistică valoroasă și un model de angajament cultural și civic.