Matila C. Ghyka, ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric român

Matila C. Ghyka (n. 13 septembrie 1881, Iași, Principatele Unite – d. 14 iulie 1965, Londra, Anglia, Regatul Unit) a fost un ofițer de marină, diplomat, estetician, scriitor, matematician, inginer și istoric român. A intrat în diplomație în 1909, ajungând la rangul de ministru plenipotențiar. A demisionat din serviciul diplomatic după numirea generalului Ion Antonescu ca prim-ministru.Născut la Iași, sub numele Matila Costiescu, acesta provenea dintr-o familie cu o genealogie nobilă pe linie maternă – fiind nepotul lui Grigore Alexandru Ghica, ultimul domnitor al Moldovei, și al familiei Balș, cu legături aristocratice în Occident. Deși tatăl său, Matila Costiescu, provenea dintr-o familie modestă de aromâni și era militar de carieră, copilul a fost adoptat de unchiul său Grigore Ghyka după divorțul părinților și convertit la catolicism.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Matila_Ghyka#/media/Fi%C8%99ier:Matila_Ghyka.jpg

Matila Ghyka s-a remarcat în cercurile intelectuale europene interbelice și postbelice prin lucrările sale de estetică matematică, precum Esthetique des proportions dans la nature et dans les arts (1927) și Le Nombre d’Or (1931), apreciate de personalități precum Paul Valéry. În România, opera sa a fost tradusă și redescoperită abia târziu, începând cu volumul Estetică și teoria artei (1981), prefațat de Ion Iliescu. După 1998, alte traduceri au apărut, consolidându-i prezența în cultura românească. Cele două volume de memorii, Couleurs du monde I și II, traduse în 2015 sub titlul Curcubeie de Georgeta Filitti, surprind o viață remarcabilă, plină de aventuri, începând cu studiile la Paris, Școala Navală din Jersey și continuând cu experiențele sale ca navigator, inginer și diplomat.

Cariera sa diplomatică a fost la fel de diversă și spectaculoasă, Ghyka ocupând posturi în capitalele mari ale lumii, călătorind și trăind în medii exotice, cum ar fi Japonia sau China. În timpul Primului Război Mondial, a servit ca ofițer de legătură și atașat militar la Londra. După război, a ocupat poziții diplomatice în diverse țări, demisionând în 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea, rămânând la Londra și participând la activități anti-antonesciene. Pe plan academic, a predat în SUA și a influențat personalități precum Benoît Mandelbrot și Douglas Hofstadter.

Matila Ghyka a promovat ideea unei estetici bazate pe numărul de aur, inspirat de concepțiile pitagoreice și renascentiste, influențând artiști precum Salvador Dalí și arhitecți precum Le Corbusier. Lucrările sale au fost susținute în România de intelectuali ca Solomon Marcus, Virgil Nemoianu și Basarab Nicolescu. În ciuda unei vieți pline de realizări, Matila Ghyka a murit în sărăcie și uitare, iar redescoperirea sa în cultura românească este încă în curs. O contribuție importantă în această direcție a fost adusă de lucrarea Ilinei Gregori, care explorează biografia și opera lui Ghyka, în încercarea de a reconstrui personalitatea sa complexă și influența internațională.

Sursa: https://www.observatorcultural.ro/articol/cautarea-lui-matila-ghyka/