Constantin Novac, prozator, scenarist și membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea

Constantin Novac (15 august 1937, Constanța – 30 septembrie 2016, Constanța) a fost prozator, scenarist și membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobrogea din 1977. S-a format la Liceul „Mircea cel Bătrân” și la Școala Tehnică de Marină din Constanța, apoi a urmat Facultatea de Filologie a Universității București (1957–1962). După terminarea studiilor, s-a întors la Constanța, unde a lucrat ca asistent universitar la Institutul Pedagogic timp de patru ani.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ball-pen-pen-reflection-elegant-pen-5930536

În 1966, Constantin Novac s-a alăturat revistei „Tomis”, unde a activat ca redactor între 1966 și 1971, apoi ca redactor-șef între 1971 și 1972. Între 1972 și 1975 a lucrat la ONT Litoral, ca redactor de publicitate, revenind ulterior la „Tomis”. Până în 1980 a ocupat funcția de redactor, iar între 1980 și 2016 a condus revista, devenind cel mai longeviv redactor-șef al publicației.

Debutul său publicistic a avut loc în 1963, la revista „Tribuna”, iar de-a lungul carierei a colaborat cu numeroase publicații importante, printre care „Vatra”, „România Literară”, „Contemporanul”, „Scînteia Tineretului”, „Argeș”, „Viața militară”, „Orizont”, „România pitorească”, „Luceafărul”, „Porto Franco” și „Ex Ponto”. A contribuit și la emisiuni de radio și televiziune.

Constantin Novac a fost și scenarist, semnând filme precum La porțile țării (documentar artistic), Furtună în Pacific (lungmetraj artistic) și Puterea calorică a lemnului de palisandru. Debutul editorial a avut loc în 1970, cu volumul de nuvele Cheltuieli de reprezentare. Ulterior a publicat: Adio, Robert (1974), Separația bunurilor (1975), Cocorul de pază (1976), Fericit cel care, ca Ulise (1979), Vară nebună cu bărci albastre (1983), Oameni, furtuni, vapoare (1984), Plutind avan pe marea cea adâncă (1987), Punctul mort (1996) și Povestiri arogante. Întâmplări pe Siutghiol (2002).

În 1977 s-a înscris în Uniunea Scriitorilor, iar din 1995 a ocupat funcția de secretar executiv al filialei Dobrogea. A primit premiul pentru roman din partea filialei și a revistei „Tomis” în 1996. Constantin Novac a decedat la 79 de ani, pe 30 septembrie 2016, în Constanța, iar în toamna anului următor i s-a acordat post-mortem distincția Meritul Dobrogean, pentru contribuția la promovarea Dobrogei pe plan național și internațional.

Surse: Dicționar de personalități dobrogene, vol. IV; usr-dobrogea.ro