Current track

Title

Artist


Traian Iancu, poet român

#Postat de on mai 8, 2026

Traian Iancu s-a născut la 8 mai 1923, în Făget, județul Timiș, fiind fiul Anei (născută Stănescu) și al lui Milentie Iancu, țărani din Banat. A urmat cursurile Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj între anii 1936 și 1943, continuându-și apoi studiile la Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, pe care a absolvit-o în 1951.

Din 1953 a activat în cadrul Uniunii Scriitorilor din România, unde a ocupat funcția de director administrativ timp de peste 25 de ani. A fost, de asemenea, vicepreședinte și director al Fondului Literar, precum și reprezentant al României în Consiliul Confederației Internaționale a Societăților de Drepturi de Autor și ale Compozitorilor, între 1966 și 1976.

Sursa foto: AI

Debutul literar l-a avut în 1940, publicând versuri în revistele „Primăvara Banatului” și „Răsunet” din Lugoj. Primul său volum de poezie, Dragostele mele, a apărut în 1969. Printre temele centrale ale creației sale se numără dragostea pentru patrie și popor, frumusețea naturii natale, omenia și prietenia sinceră. A semnat și librete de operetă, printre care Plutașul de pe Bistrița (1956), Carpații (1966) și Târgul de fete (1969).

Traian Iancu a fost distins cu Premiul pentru Poezie al Asociației Scriitorilor din București (1975) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1984).

A trecut în eternitate pe 4 mai 1997, la București, cu doar câteva zile înainte de a împlini 74 de ani.

Domenii de interes: literatură, poezie, muzică, artă
Cărți reprezentative: Dragostele mele (1969), Puntea soarelui (1971), Noi (1972), Să iubim ce-i de iubit (1975), Bucuriile noastre (1978), Doina (1981), Iubire de oameni (1984), Grădina (1986), Cântecul iubirii (1989)


Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *