Jurnal FM 
Pe 4 aprilie 1920, și-a încheiat activitatea Consiliul Dirigent al Transilvaniei
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 4, 2026
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria a fost un organism politic provizoriu cu atribuții legislative, executive și administrative limitate, care a guvernat Transilvania între 2 decembrie 1918 și 4 aprilie 1920.
La 2 decembrie 1918, în sala tribunalului din Alba Iulia, s-a desfășurat o ședință a Marelui Sfat Național, unde au fost luate mai multe decizii importante, printre care înființarea unui comitet executiv din rândul membrilor Marelui Sfat Național, care să conducă afacerile curente ale Transilvaniei.
În Consiliul Dirigent au fost aleși 15 membri, printre care Iuliu Maniu (președinte), Alexandru Vaida-Voevod (vicepreședinte), Ștefan Cicio-Pop (vicepreședinte), Aurel Vlad (vicepreședinte), Vasile Goldiș (vicepreședinte), Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Hațieganu, Ion Flueraș, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga și Valeriu Braniște.
Membri ai Consiliului Dirigent – Rândul de jos, de la stânga la dreapta: Alexandru Vaida Voevod, Ștefan Cicio Pop, Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Aurel Vlad. Rândul de sus: (Ion Bordea), Iosif Jumanca, Romul Boilă, Ioan Suciu, Victor Bontescu, (Solomon Haliță), Aurel Lazăr, Emil Hațieganu, Ion Flueraș * Ion Bordea și Solomon Haliță nu au făcut parte din Consiliul Dirigent
- Vezi licența
- Fișier:Consiliul-Dirigent-al-Transilvaniei 01.jpg
- Încărcată: 17 ianuarie 2013
La 2 decembrie 1918, tot în aceeași zi, a avut loc și prima ședință a Consiliului Dirigent, unde au fost stabilite structura și compartimentele de lucru ale consiliului. Președintele ales, Iuliu Maniu, și patru vicepreședinți: Vasile Goldiș, Alexandru Vaida-Voevod, Ștefan Cicio-Pop și Aurel Vlad, au fost responsabili pentru conducerea ședințelor în diverse ordine.
Componența Consiliului Dirigent a suferit mai multe modificări pe parcursul existenței sale, cauzate de cerințele organizaționale și politice, precum și de deciziile de reorganizare instituțională.
În perioada 2 decembrie 1918 – 10 aprilie 1920, Consiliul Dirigent a ținut 256 de ședințe, discutând 3.234 de probleme. Ședințele s-au desfășurat în diverse locații, inclusiv la Alba Iulia, Sibiu, București și Cluj. De asemenea, Consiliul Dirigent a emis 24 de decrete și a avut o activitate legislativă intensă, care a culminat cu organizarea administrativă și legislativă a Transilvaniei în noul stat român.
Una dintre primele acțiuni ale Consiliului Dirigent a fost promovarea hotărârii de unire a Transilvaniei cu România, însoțită de numeroase comunicări oficiale și decrete. În decembrie 1918, Consiliul Dirigent a emis un manifest către națiunea română din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, anunțând constituirea sa în vederea guvernării provizorii a Transilvaniei până la organizarea unei constituante.
Un alt aspect important al activității Consiliului Dirigent a fost unificarea legislativă și administrativă a Transilvaniei, care până atunci fusese sub autoritatea diferitelor reglementări juridice maghiare și austro-ungare. Consiliul Dirigent a început procesul de introducere a legii românești și de reorganizare a instituțiilor administrative, începând cu numirea de prefecți în județele Transilvaniei și stabilirea unor noi structuri administrative.
Activitatea Consiliului Dirigent a încetat oficial la 4 aprilie 1920, când s-a înființat oficial guvernul României Mari și a fost ales primul parlament unic. Aceasta a marcat sfârșitul funcționării Consiliului Dirigent, care a jucat un rol crucial în procesul de unificare a Transilvaniei cu România.
Bibliografie
- Nicolae Iorga, Istoria României.
- Vasile Goldiș, Memorii.
- Iuliu Maniu, Jurnalul.
Sursa: Wikipedia – Consiliul Dirigent al Transilvaniei
