Mihai C. Băcescu, zoolog, oceanolog și muzeolog român

Mihai C. Băcescu (născut la 28 martie 1908, în Broșteni, județul Neamț, acum județul Suceava – decedat la 6 august 1999, în București) a fost un zoolog, oceanolog și muzeolog român, membru titular al Academiei Române.
Născut în satul descris de Ion Creangă în „Amintiri din copilărie”, Mihai Băcescu a crescut într-o familie modestă. La vârsta de 4 ani, își pierde ambii părinți și este crescut timp de 3 ani de o bunică la Pleșești, apoi de unchiul său matern, Nicolae Baciu, la Fălticeni. La școala primară, îl are ca învățător pe Vasile Jitaru (tatăl academicianului Petre Jitaru). Ca un copil aventuros și voluntar, se mută frecvent de la unchiul său la mătușe și la altă bunică din Bogdănești, urmând cu succes cursurile gimnaziale și liceale la liceul „Nicu Gane” din Fălticeni, avându-i ca profesori pe Vasile Ciurea și Ioan Hudiță. În 1922, Ioan Hudiță îl recomandă pentru a studia la liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău, unde o întâlnește pe viitoarea sa soție, Eliza.

Mai multe detalii

L’océanographe Mihai C. Bacescu au Muséum national d’Histoire naturelle Grigore Antipa de Bucarest

Spiridon Ion Cepleanu – Operă proprie

• CC0
• Fișier:Bacescu.jpg
• Creată: 28 martie 1996
• Încărcată: 5 noiembrie 2011

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_C._Băcescu#/media/Fișier:Bacescu.jpg
În 1928, se înscrie la Facultatea de Științe Naturale din Iași, unde învață alături de profesorii Ion Borcea și Paul Bujor, iar după doi ani devine preparator la catedra de Morfologie animală. Se specializează în fauna acvatică și marină, în special în crustacei și pești. În 1930, își face debutul științific în revista „Adamache” cu o lucrare despre „Pescuitul cu fachiul și influența luminii asupra animalelor acvatice”. În 1933, obține licența în biologie cu teza „Vipera berus în Moldova și Basarabia”. După absolvire, primește o bursă de doctorat la stațiunea zoologică marină de la Agigea, unde petrece cinci ani și obține, în 1938, doctoratul cu lucrarea „Mysidaceele din apele românești”, despre un grup de creveți importanți din punct de vedere trofic.
În 1939, recomandat de Paul Bujor și Emil Racoviță, pleacă în Franța pentru studii. Aici, impresionează la Muzeul Național de Istorie Naturală din Paris și la Muzeul Oceanografic din Monaco, fiind implicat în diverse stațiuni de biologie marină. Războiul îl obligă să se întoarcă în țară, iar Grigore Antipa îl susține pentru a deveni șef de secție la Muzeul de Istorie Naturală din București și șef de laborator la Institutul de Cercetări Piscicole. În 1944, muzeul suferă pagube mari în urma bombardamentelor.

După moartea lui Antipa și schimbările politice postbelice, Mihai Băcescu întâmpină dificultăți din partea regimului comunist, însă continuă să lucreze la restaurarea muzeului și câștigă treptat respectul noilor autorități. În 1949, devine coordonator al colectivului „Faună” al Academiei R.P.R. În 1954, ajunge director al Institutului de Cercetări Piscicole și, în 1958, preia conducerea secției de Oceanologie a Academiei și a Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. În această perioadă, continuă cercetările, publică lucrări științifice și formează 14 doctoranzi în oceanologie. Deși se pensionează în 1988, rămâne activ până la sfârșitul vieții.

Citate
„Omenirea trebuie să reacționeze înainte ca o catastrofă ecologică să transforme azurul apelor oceanelor într-un lichid murdar și cu irizații de petrol.”
„Patriot este nu omul care pretinde că-și iubește neamul, dar care distruge patrimoniul și resursele țării, ci acela care le ocrotește.”
„Gradul de civilizație al unui colectiv se măsoară cu patru instrumente: starea bibliotecii, starea spațiilor verzi, starea toaletelor și soarta făcută celor mai modești.”

Aprecieri postume
Muzeul de Științe Naturale din Fălticeni îi poartă numele din 1993, iar o stradă din municipiul Suceava îi este dedicată.

Expediții

• Marea Neagră, 1933-1938, cu navele Institutului Bio-oceanografic din Constanța
• Marea Mediterană, 1939, cu navele Stațiunii de Biologie Marină de la Banyuls, Franța
• Oceanul Pacific, 1965, la bordul navei americane „Anton Brunn”
• Marea Caraibilor, 1967, cu navele cubaneze de cercetare
• Oceanul Atlantic, 1971, cu nava franceză „Thalassa”
• Oceanul Indian, 1973, în cadrul unei expediții organizate de Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”
• Marea Neagră și Oceanul Indian, 1977, cu navele „Calypso” ale lui Jacques-Yves Cousteau și „Thalassa”

Cărți

• „Fauna Mării Negre” (1932)
• „Două specii noi de pești din fauna României” (1943)
• „Peștii așa cum îi vede țăranul pescar român” (1947)
• „Cumaceele” (1951)
• „Mysidaceele” (1954)
• „Păsările în nomenclatura și viața poporului român” (1961)
• „Bibliografia română a Mării Negre” (1965)
• „Uzina Aqua” (1977)
• „Muzeele de Istorie naturală ale lumii” (1979)
• „Jacques-Yves Cousteau cu sabia de cristal” (1990)
• „Contribuții la cunoașterea folclorului zoologic românesc” (1996)

Distincții

• Premiul Academiei R.P.R. „Emil Racoviță” (1957)
• Ordinul Muncii cl. a II-a (1963)
• Ordinul Meritul Cultural, cl. I (1971)
• Ordinul Meritul Științific, cl. I (1978)
• Medalia și premiul Manley-Bendall Albert I de Monaco (1978)
• Cetățean de onoare al orașului Fălticeni (1993).