Alexandru Bădărău, avocat, profesor, publicist și om politic român

Alexandru Bădărău (9 aprilie 1859, Bădărei, județul Iași – 27 martie 1927, Iași) a fost un avocat, profesor, publicist și om politic român.
Provenind dintr-o familie de primar, Alexandru Bădărău a urmat clasele primare în localitatea Bivolari, apoi studiile liceale la Colegiul Național din Iași, pe care l-a absolvit ca șef de promoție în 1877. A început studiile universitare la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, dar a fost exmatriculat în 1881 din cauza implicării sale în mișcarea socialistă. Ulterior, și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut licența în Drept și diploma de absolvire a Înaltei Școli de Științe Politice. A încheiat studiile la Bruxelles, obținând doctoratul în Litere și Filosofie.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Alexandru_Bădărău#/media/Fișier:Alexandru_A.Bădărău.jpg

În 1885, la întoarcerea în țară, Bădărău a activat ca profesor de limbă franceză la două școli din Iași și, mai târziu, ca profesor de psihologie la Facultatea de Litere a Universității din Iași. În perioada în care se afla la Bruxelles, a făcut parte din grupul socialist care publica revista „Dacia Viitoare” (1883). După revenirea sa în România, a fondat, împreună cu George Panu, Partidul Democrat Radical în 1888, care s-a fuzionat cu Partidul Conservator în 1897. În 1908, a părăsit partidul și s-a alăturat lui Take Ionescu, care a înființat Partidul Conservator Democrat.

A fost ales deputat pe listele Partidului Conservator și a îndeplinit funcția de primar al Iașului între 1899 și 1901, având o vastă activitate edilitară. De asemenea, a ocupat două funcții de ministru în guvernele conservatoare: ministru al Justiției în guvernul G. Gr. Cantacuzino (22 decembrie 1904 – 15 iunie 1906) și ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Titu Maiorescu (14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913).

În cariera sa publicistică, Bădărău s-a remarcat în special după primul război mondial, publicând în ziarul „Opinia”, pe care l-a fondat în 1897. Conform mărturiilor lui I. Mamina și I. Bulei, Alexandru Bădărău „a intrat în viața publică cu condeiul în mână… și până în ultimul moment mintea lui a inspirat o gazetă, mâna lui a scris un articol”.

Bibliografie
Stoica, Stan (coord.) – Dicționar biografic de istorie a României, Editura Meronia, București, 2008.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Alexandru_Bădărău