Ludovic Iosif Urban Rudescu, biolog român

Ludovic Iosif Urban Rudescu (născut Ludovic Iosif Urban Rodewald, cunoscut și sub numele de Ludovic Rodewald-Rudescu; n. 25 mai 1908, Cernăuți – d. 17 martie 1992, București) a fost un biolog român de etnie germană bucovineană.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 21 martie 1963 și a fost afiliat la mai multe organizații internaționale, printre care Societatea Americană de Limnologie și Oceanografie, Societatea Americană de Microscopie și Societatea Internațională de Limnologie.

Mai multe detalii

Fauna Republicii Populare Romîne Mollusca Vol.III Fas. 2, 1956

Jeangrg – Operă proprie

Fotografie copertă Fauna

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Fauna Vol III Fasc 2.jpg
• Creată: 18 mai 2013
• Încărcată: 24 octombrie 2013

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Fauna_României_%28colecție%29#/media/Fișier:Fauna_Vol_III_Fasc_2.jpg

Ludovic Iosif Urban Rodewald-Rudescu a fost tatăl profesorului universitar doctor Alexander Rodewald, director al Institutului de Biologie Umană al Universității din Hamburg, Germania, care a realizat, împreună cu biologul doctor Georgeta Cardoș, de la Institutul de Biologie „Victor Babeș” din București, un studiu de paleogenetică comparată a populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României și a populației actuale.
După absolvirea liceului la Cernăuți, Ludovic Iosif Urban a urmat și a absolvit Facultatea de Biologie la Universitatea din Cernăuți, continuându-și formarea cu diverse specializări în Berlin, Stockholm, Lund, Uppsala, Göteborg și alte orașe. În 1948, a început activitatea de cercetare la Institutul de Celuloză și Hârtie din București, iar mai târziu a lucrat la Institutul de Biologie. În 1967, a devenit șef de secție la Institutul de Biologie „Traian Săvulescu” din București.

A obținut titlul de doctor în științe naturale, cu specializarea în biologie, hidrobiologie și stuficultură. În activitatea sa științifică, s-a concentrat pe studiul microfaunei bentosului și planctonului, incluzând rotifere, gastrotrichi și tardigrade. A realizat cercetări semnificative asupra Deltei Dunării și a contribuit la studiul nutriției minerale a plantelor și al rezistenței acestora la ger și secetă.

Ludovic Rudescu a colaborat cu specialiști din Irak și Pakistan în domeniul valorificării stufului din Mesopotamia, și a studiat deltele fluviilor Tigru, Eufrat, Indus, Gange și Brahmaputra. De asemenea, a colaborat cu Academia de Științe a URSS pentru studiul deltei Niprului și al fluviului Volga, iar în Cehoslovacia și Polonia a lucrat la studiul macrofitelor acvatice.

Lucrări științifice

• 1951 – Contribuții la problema valorificării stufului, Revista Pădurilor, nr. 10
• 1953 – Stuful și valorificarea lui, Ludovic Rudescu, S. Barbasch
• 1957 – Delta Dunării. Evoluția, viața și bogățiile ei, Aurel C. Banu, Ludovic Rudescu
• 1960 – Fauna Republicii Populare Române, secțiunea Trochelminthes, vol. 2, fasc. 2, Rotatoria
• 1961 – Rotiferii din Marea Neagră, Ludovic Rudescu, în Hidrobiologia, București
• 1964 – Fauna Republicii Populare Române, secțiunea Arthropoda, vol. 4, fasc. 7, Tardigrada
• 1965 – Monografia stufului din Delta Dunării, Ludovic Rudescu, Niculescu C., Chivu I.P.
• 1965 – Delta Dunării, Aurel C. Banu, Ludovic Rudescu
• 1967 – Fauna Republicii Socialiste România, secțiunea Trochelminthes, vol. 2, fasc. 3, Gastrotricha
• 1969 – Bibliographie roumaine du Danube inférieur, Ludovic Rudescu, Aurel C. Banu
• 1970 – Deltele lumii, Ludovic Rudescu, Aurel C. Banu.