Silviu Dragomir, istoric și membru titular al Academiei Române

Silviu Dragomir (n. 13 martie 1888, Gurasada, județul Hunedoara – d. 23 februarie 1962, București) a fost un istoric, om politic și membru titular al Academiei Române (din 1928).

Silviu Dragomir s-a născut în Gurasada, județul Hunedoara, într-o familie de notar comunal. A urmat Liceul românesc din Blaj între 1897-1903 și Liceul sârbsesc din Novi Sad între 1903-1905, unde a studiat limbile slavice. În 1909, a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuți și a obținut doctoratul în 1906. Ulterior, a continuat studiile de istorie la Universitatea din Viena (1909-1911) și la Universitatea din Moscova (1910-1911), perioada în care a efectuat primele cercetări în arhivele din Viena, Karlowitz și Belgrad.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Silviu_Dragomir#/media/Fi%C8%99ier:Silviu_Dragomir_(1).jpg

După revenirea în Transilvania în 1911, a ocupat postul de profesor de istorie bisericească la Seminarul „Andreian” din Sibiu, pe care l-a păstrat până în 1919, când a devenit profesor de istoria popoarelor din sud-estul Europei la Facultatea de Litere și Filosofie din cadrul Universității din Cluj.

A participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, având rolul de secretar al adunării și fiind ales membru al Marelui Sfat Național Român.

După 1918, a fost activ în mai multe partide politice, printre care Partidul Național Român, Partidul Poporului, Partidul Național Agrar și Partidul Național Creștin. În 1934, a fondat revista Revue de Transylvanie.

În perioada guvernării lui Octavian Goga (28 decembrie 1937 – 10 februarie 1938), Dragomir a fost numit ministru secretar de stat, iar în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea a ocupat funcția de ministru de stat pentru minorități (1 februarie 1939 – 4 iulie 1940). La 20 ianuarie 1939, a fost numit secretar general al Frontului Renașterii Naționale. În 1940, a fost printre cei care s-au opus cedării fără rezistență în fața Dictatului de la Viena.

În perioada 1944-1945, Dragomir a continuat să își desfășoare activitatea didactică și științifică la Universitatea „Ferdinand I” din Cluj. A intrat în atenția autorităților comuniste în urma grevelor studențești din 1946.

În 1947, a preluat conducerea Seminarului de Studii Sud-Est Europene, dar, în urma presiunilor politice, a fost pensionat forțat în 1948, odată cu transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române. În același an, a fost arestat și judecat în procesul Băncii Agrară din Cluj, unde fusese membru al consiliului de administrație. A fost încarcerat în penitenciarele din Caransebeș și Sighet, fiind eliberat în 1955. După închisoare, a fost privat de pensie și locuință, însă a reușit să obțină un apartament în Cluj și să își recâștige pensia în 1957.

În perioada 1957-1962, Dragomir a fost conducătorul unui colectiv în cadrul Institutului de Istorie și Arheologie din Cluj. A murit la 23 februarie 1962, iar înmormântarea sa a avut loc pe 27 februarie, la Cluj.

Opera

• Vlahii din Serbia în sec. XII-XV (1922)
• Vlahii și morlacii. Studiu din istoria românismului balcanic (1924)
• Studii și documente privitoare la revoluția românilor din Transilvania în anii 1848-1849 (4 volume, 1944-1946)
• Originea coloniilor române din Istria (1924)
• Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu (1959)
• Documente noi privitoare la relațiile Țării Românești cu Sibiul în sec. XV-XVI (1926-1927)
• Istoria desrobirii religioase a românilor din Ardeal în sec. XVIII (2 vol., 1929-1930)
• The Ethnical Minorities in Transylvania (1927)
• Les Roumains de Transylvanie à la veille du mouvement de résurrection nationale (1938)
• La Transylvanie avant et après l’arbitrage de Vienne (1943)
• Vingt-cinq ans après la réunion de la Transylvanie à la Roumanie (1943)
• Avram Iancu (1924)
• Ion Buteanu, prefectul Zarandului în anii 1848-1849 (1928)
• Nicolae Bălcescu în Ardeal (1930)
• Andrei Şaguna et Joseph Rajacič (1943)
• Studii privind istoria Revoluției române de la 1848 (postum, 1989)

Bibliografie

• Pleșa, Liviu – Dosarul de Securitate al istoricului Silviu Dragomir, Annales Universitatis Apulensis. Series Historica, tom 9/I, 2005
• Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967
• Academia Republicii Populare Române – Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Silviu_Dragomir