Florin Ciorăscu – fizician român și membru corespondent al Academiei Române

Florin Ciorăscu (n. 3 iulie 1914, Bârlad – d. 4 martie 1977, București) a fost un fizician român de renume, director adjunct al Institutului de Fizică Atomică din București și membru corespondent al Academiei Române din 1963. Între 1970 și 1977, a condus Catedra de Electricitate a Facultății de Fizică din București. Și-a pierdut viața în urma cutremurului din 1977.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Florin_Cior%C4%83scu#/media/Fi%C8%99ier:Florin_Cior%C4%83scu.01.jpg
Născut la 3 iulie 1914 în Bârlad, Florin Ciorăscu a urmat studii superioare la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, unde a absolvit Facultatea de Fizică în 1936. Doi ani mai târziu, a finalizat și Facultatea de Electrotehnică din cadrul Institutului Politehnic din Iași.

Între 1950 și 1957, a fost coordonatorul Laboratorului de Electricitate din cadrul Institutului de Fizică din București. Ulterior, a fost numit director adjunct științific al Institutului de Fizică Atomică (1957-1970). În paralel, din 1963, a fost profesor titular la Catedra de Electricitate, Magnetism și Biofizică a Facultății de Fizică din București, devenind șef de catedră în 1969.

În 1970, Ciorăscu a preluat conducerea Institutului de Fizică din București, iar în 1976 a devenit director general al Institutului Central de Fizică. Pe parcursul carierei sale, a promovat integrarea cercetării științifice cu învățământul și industria.
Cercetările lui Florin Ciorăscu s-au concentrat pe descărcările electrice de înaltă frecvență în gaze, spectrul energetic al ionilor și proprietățile electrice ale straturilor subțiri de plumb și staniu. A contribuit semnificativ la proiectarea generatorului electrostatic cu bandă și la utilizarea betatronului în defectoscopia industrială.

În 1972, a realizat studii care au evidențiat legătura dintre proprietățile electrofizice ale straturilor subțiri de telurură de zinc (ZnTe) și compoziția lor stoichiometrică. În urma acestor cercetări, a obținut un brevet și medalia de bronz la Expoziția de Invenții de la Viena (1973), pentru dezvoltarea tehnologiei de producție a oglinzilor retrovizoare pentru Dacia 1300.

În calitate de redactor-șef al revistei „Știință și tehnică” (1967-1977), Ciorăscu a susținut promovarea științei și inovației în România.
A publicat numeroase lucrări de specialitate, dintre care se remarcă:

• Capitolul „Electricitate” din Manualul inginerului (vol. I, 1954);
• Capitolul „Redresori cu semiconductori” din Manualul inginerului electrician (vol. III, 1956);
• Dozimetria radiațiilor nucleare (1965);
• Metode electronice în fizica nucleară (curs litografiat, 1975).

Florin Ciorăscu și-a pierdut viața pe 4 martie 1977, în cutremurul devastator care a lovit Bucureștiul. Opera sa științifică rămâne însă importantă pentru fizica românească, iar contribuțiile sale continuă să inspire generațiile de cercetători.