Ștefan Cicio Pop, avocat și om politic român

Ștefan Cicio Pop (n. 1 aprilie 1865, Șigău, Cluj – d. 16 februarie 1934, Conop, Arad) a fost un avocat și om politic român, membru al PNR și ulterior vicepreședinte al PNȚ. A fost deputat în Dieta de la Budapesta, un participant activ la Marea Unire din 1918 și Președinte al Consiliului Național Central Român. A ocupat și funcțiile de vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, membru al Consiliului Dirigent, cu portofoliile Apărării și Interne, precum și Ministru de Stat pentru Transilvania în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (5 decembrie 1919 – 12 martie 1920) și ministru de externe (9 ianuarie – 13 martie 1920) în același guvern. De asemenea, a fost Prim Ministru ad interim și președinte al Adunării Deputaților în guvernările Iuliu Maniu (1928-1933).

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Cicio_Pop#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Cicio_Pop_1934.jpg

Ștefan Cicio Pop s-a născut în satul Șigău, lângă Dej, într-o familie modestă. Rămas orfan de mic copil, a fost adoptat și crescut de unchiul său, Vasile Pop din Gherla. A urmat școala primară la Dej și liceele Maghiar de Stat din Dej și Sibiu. A studiat științele juridice la Budapesta și Viena, obținând doctoratul în drept în 1891, după care s-a dedicat avocaturii, stabilindu-se la Arad.

A fost căsătorit cu Eugenia Macavei și au avut cinci copii: Ana, Vasile Ștefan, Zoe Maria Sofia, Alexandru Eugen Tiberiu și Liviu.

La începutul carierei sale politice, Cicio Pop a susținut cu fermitate cauza românilor din Ardeal. A fost principalul avocat al Memorandiștilor în procesul intentat de autoritățile maghiare în 1894 și a obținut achitarea acestora printr-o intervenție directă a regelui Carol I. A continuat să apere drepturile românilor transilvăneni, devenind deputat de Șiria în Dieta Ungariei în 1905. În acest context, a fost condamnat la închisoare și amendă pentru articolele publicate în „Libertatea”, care criticau politica oficială austro-ungară privind națiunea română din Transilvania.

În 1918, Cicio Pop a fost unul dintre liderii mișcării pentru Unirea Transilvaniei cu România. În dimineața zilei de 31 octombrie 1918, a fost ales președinte al Consiliului Național Central Român, care își stabilea sediul la Arad. A fost responsabil pentru organizarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, fiind ales vicepreședinte al acesteia. În urma Unirii, a fost numit membru al Consiliului Dirigent, ocupând funcția de vicepreședinte și având în responsabilitate sectorul apărării și internelor.

În guvernul României, a fost ministru pentru Transilvania în guvernul Alexandru Vaida-Voievod și ministru de externe în aceleași perioade. În 1926, în urma fuziunii PNR cu Partidul Țărănesc, a fost ales vicepreședinte al noului Partid Național Țărănesc.

A fost ales de două ori președinte al Adunării Deputaților în perioada 1928-1933. În 1933, s-a retras din activitatea politică și s-a stabilit la moșia sa din Conop, județul Arad, unde a murit în 1934.

În 2018, cu ocazia Centenarului Unirii Transilvaniei cu România, Banca Națională a României a emis un set de monede comemorative. Printre figurile gravate pe monedele de aur, argint și metal comun se numără și Ștefan Cicio Pop. Monedele au fost lansate cu scopul de a onora personalitățile importante ale Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, inclusiv Cicio Pop.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%9Etefan_Cicio_Pop