Jurnal FM 
Ștefan Marius Milcu, medic și politician român
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 1, 2025
Ștefan Marius Milcu (15 august 1903, Craiova – 1 decembrie 1997, București) este recunoscut drept unul dintre creatorii școlii românești de endocrinologie, alături de Constantin I. Parhon. Provenea dintr-o familie cu rădăcini puternice, fiind fiul lui Atanasie Milcu și al Silviei Sudici. A fost căsătorit cu Ioana Parhon și a avut doi copii: Andrei și Ileana.
Milcu a urmat cursurile Liceului „Traian” din Turnu-Severin (1914–1916), apoi ale Colegiului „Carol” din Craiova (1916–1922). Și-a continuat studiile la Facultatea de Medicină și Chirurgie din București (1922–1928), obținând titlul de doctor în medicină și chirurgie în 1928 cu teza „Este corpusculul carotidian un paraganglion?”.
Sursa foto: www.comunismulinromania.ro
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan-Marius_Milcu#/media/Fi%C8%99ier:Stefan_Milcu.jpg
Între 1922 și 1928, a fost și elev al Institutului Medico-Militar din București. Ulterior, a devenit doctor în științe medicale (1954), docent (1958), și a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităților Rennes (Franța) și Budapesta (Ungaria) în 1969.
Drumul său profesional l-a purtat prin numeroase instituții de prestigiu:
- Catedra de Anatomie și Embriologie, Universitatea din București: preparator benevol (1924–1927) și asistent (1927–1935);
- Catedra de Endocrinologie Clinică, Universitatea din București: asistent (1935–1943), șef de lucrări (1943–1946), conferențiar (1946–1948), profesor universitar (1948–1973), și profesor consultant (din 1973).
- Decan al Facultății de Pediatrie (1948–1950) și Rector al Institutului de Medicină și Farmacie București (1953–1955).
Milcu a condus și Institutul de Endocrinologie din București, mai întâi ca director adjunct (1946–1957), apoi ca director (1957–1978). De asemenea, a fost director delegat al Institutului de Fiziologie Normală și Patologică (1955–1958).
Milcu a deținut multiple funcții academice de-a lungul carierei:
- Membru titular al Academiei Române (1948) și al Academiei de Științe Medicale (1969);
- Vicepreședinte al Academiei Române (1963–1972);
- Președinte al Societății Române de Endocrinologie (1957–1982) și al altor organizații medicale și științifice naționale și internaționale.
A fost membru al academiilor de științe din mai multe țări, inclusiv Franța, Germania, Polonia, Italia, Ungaria, și SUA. Lucrările sale au fost intens citate, fiind incluse în publicații enciclopedice precum Dicționarul Enciclopedic Român și Who’s Who.
Ștefan Marius Milcu a fost autorul a peste 20 de lucrări de endocrinologie, 17 studii în domeniul filozofiei științei, 4 lucrări de antropologie și 3 de istorie a medicinei. A scris 16 tratate și monografii de endocrinologie și 5 monografii de popularizare a științei. Printre temele abordate se numără endocrinologia glandelor paratiroide, hormonii sexuali și influențele endocrine asupra dezvoltării.
În afara domeniului său principal, Milcu s-a dedicat unor pasiuni variate: eseistică, pictură, muzică, fotografie, grădinărit, alpinism, schi și natație. A participat la 14 congrese internaționale și a fost decorat cu 10 ordine și medalii naționale și 4 internaționale.
Milcu rămâne o personalitate emblematică în istoria endocrinologiei românești și internaționale, fiind un model de erudiție și dedicare științifică.
