Constantin Miu-Lerca, poet, jurnalist și profesor român

Constantin Miu-Lerca, (15 august 1908 – 7 august 1985), a fost un poet, jurnalist și profesor român. Constantin Miu-Lerca s-a născut în localitatea Cacova (astăzi Grădinari), județul Caraș-Severin. Rămas orfan de ambii părinți, a fost crescut de un unchi, al cărui nume, Lerca, l-a preluat. După finalizarea studiilor liceale la Lugoj, s-a consacrat activității gazetărești, fiind redactor la publicațiile Vestul și Dacia din Timișoara.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/ink-pen-fountain-pen-writing-tool-1499166

A debutat editorial în 1932 cu volumul de poezie „Biblice”, urmat în 1940 de „Colinde”. A fost autorul textului pentru oratoriul „Omul”, muzica fiind compusă de Filaret Barbu (1942). Poetul a colaborat intens cu reviste literare și culturale interbelice precum Gândirea, Viața literară, Familia, Luceafărul, Societatea de mâine, Universul literar, dar și cu publicații postbelice precum Scrisul bănățean, Orizont, Generații sau Albina.

Stabilit în Lugoj, a activat ca profesor de matematică și fizică până în anul 1968, când s-a pensionat. Ulterior, a revenit în atenția criticii literare cu volume de poezie precum:

• „Sus stele, jos stele” (1971),
• „Unde concentrice” (1975, cu prefață de Ovidiu Papadima),
• „Pajura cu două capete” (1978), o epopee în versuri despre rezistența antihabsburgică în Banat,
• „Efemerele anotimpuri” (1983, cu cuvânt înainte de Al. Jebeleanu).

Poetul a oscilat între un vers liber, modern, încărcat de tensiuni existențiale, și o poezie folclorică de inspirație bănățeană, infuzată cu lirism și autenticitate. În debutul său poetic, Ovidiu Papadima remarca „contrastul frapant” dintre ritmul gândirii moderne și bogatul filon popular, adesea cu un lexic regional rar întâlnit în dicționare.

Volumul „Biblice” este organizat în trei cicluri: Biblice, Ai mei și Natură, în care se regăsesc meditații asupra credinței, vieții rurale și universului natural. În poeziile sale, Miu-Lerca a elogiat truda țăranului, uneltele de muncă, dansul popular și renașterea naturii – toate în tonuri expresioniste sau folclorice.

Opere publicate

• Biblice, Tipografia Românească, Timișoara, 1932
• Colinde, Tipografia Românească, Timișoara, 1940
• Omul (oratoriu, muzica de Filaret Barbu), 1942
• Sus stele, jos stele, Cartea Românească, București, 1971
• Unde concentrice, Editura Facla, Timișoara, 1975
• Pajura cu două capete, Cartea Românească, București, 1978
• Efemerele anotimpuri, Editura Facla, Timișoara, 1983

Finalul vieții

Poetul, publicistul și profesorul Constantin Miu-Lerca s-a stins din viață în 1985, la Pitești, fiind recunoscut ca membru titular al Uniunii Scriitorilor din R.S.R. și o voce lirică distinctă a poeziei bănățene din secolul XX.