Bătălia de la Pârâul Vodna (18–20 noiembrie 1473)

Această confruntare, purtată între Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457–1504), și Radu cel Frumos, domnul Țării Românești (1462–1473, 1473–1475), a avut ca scop instalarea pe tronul Munteniei a unui domn fidel politicii antiotomane – Laiotă Basarab (1473, 1474, 1475–1476, 1477). Conflictul s-a desfășurat pe fundalul tensiunilor dintre Moldova și Imperiul Otoman, Ștefan dorind să transforme Țara Românească într-o barieră defensivă împotriva otomanilor și o bază de acțiune în viitoarele confruntări.

Humorstefan

Vezi informații despre autor

• CC BY-SA 3.0
• Fișier:Humorstefan.jpg
• Încărcată: 26 octombrie 2007

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_p%C3%A2r%C3%A2ul_Vodna#/media/Fi%C8%99ier:Humorstefan.jpg

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_p%C3%A2r%C3%A2ul_Vodna#/media/Fi%C8%99ier:Radu_cel_Frumos.jpg

Ștefan cel Mare a planificat acest atac într-un moment oportun, profitând de slăbirea forțelor lui Radu cel Frumos. Oastea acestuia fusese redusă cu aproximativ 12.000 de oameni, trimiși să sprijine sultanul în conflictul cu hanul turkmen Uzun Hassan. În 8 noiembrie 1473, Ștefan a concentrat la Milcov aproximativ 24.000 de soldați organizați în 48 de steaguri, pe care i-a îndreptat spre Teleajen, folosind o tactică menită să accelereze marșul, să asigure aprovizionarea și să inducă în eroare inamicul.

Confruntarea a început pe 18 noiembrie 1473 la Pârâul Vodna, un afluent al râului Prahova, potrivit localizării propuse de istoricul Petre P. Panaitescu. Cronica moldo-germană consemnează că atacul surprinzător al moldovenilor a destabilizat trupele lui Radu cel Frumos, care nu anticipaseră amploarea forței adversarilor. Luptele au continuat intens până pe 20 noiembrie, Ștefan înregistrând o victorie decisivă.

După înfrângerea de la Pârâul Vodna, Radu cel Frumos s-a retras în cetatea sa de scaun, la Dâmbovița, unde a fost din nou înfrânt. Pierzând sprijinul politic și militar, acesta a fost nevoit să abandoneze tronul, care a fost preluat de Laiotă Basarab, susținut de Ștefan cel Mare.

Această victorie a consolidat poziția strategică a Moldovei în contextul confruntărilor cu Imperiul Otoman. Ștefan cel Mare a demonstrat capacitatea de a desfășura o campanie militară bine planificată, susținând interesele politice antiotomane în regiune. Totodată, a subliniat importanța alianțelor și a controlului politic asupra Țării Românești în fața pericolului otoman.

Referință bibliografică:
George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_Cursul_Apei_-P%C3%A2r%C3%A2ul_Vodna(18_%E2%80%93_20_noiembrie_1473)