Ion Agârbiceanu, scriitor și preot greco-catolic

Ion Agârbiceanu (n. 12 septembrie 1882, Cenade, Comitatul Alba de Jos, Austro-Ungaria – d. 28 mai 1963, Cluj, România) a fost un scriitor, ziarist și prozator român, adept al sămănătorismului, parlamentar, academician, canonic și protopop unit al Clujului. A fost tatăl fizicianului Ion I. Agârbiceanu. Studiile secundare le-a efectuat la Blaj între anii 1892 și 1900, urmând apoi Facultatea de Teologie din Budapesta, pe care a absolvit-o în 1904. În 1906 a fost hirotonit preot în Bucium-Sasa, județul Alba, unde a slujit până în 1910. Ulterior, a fost preot în Orlat, lângă Sibiu, până în 1916.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Ag%C3%A2rbiceanu#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Agarbiceanu1.jpg

Ion Agârbiceanu a debutat în literatură în 1900, cu schița „În postul Paștelui”, publicată în ziarul Unirea din Blaj. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu numeroase publicații, precum Adevărul literar și artistic, Familia, Luceafărul, Ramuri, Viața românească și multe altele. În 1905, și-a publicat primul volum de schițe și povestiri, intitulat „De la țară”, urmat în 1909 de volumul „În clasa cultă”. Membru titular al Academiei Române a fost ales la 2 iulie 1955.

Opera selectată

• Două iubiri (1910)
• În întuneric (1910)
• Prăpastie (1910)
• Arhanghelii (1914)
• Datoria (1914)
• Popa Nan (1920)
• Luncușoara în păresimi (1920)
• Trăsurica verde (1921)
• Robirea sufletului (1921)
• O zi însemnată (1921)
• Chipuri de ceară (1921)
• Ceasuri de seară (1921)
• Zilele din urmă ale căpitanului Pârvu (1921)
• Spaima (1922)
• Legea trupului (1926)
• Legea minții – Povestea altei vieți (1927)
• Sectarii (1938)
• Faraonii (1938)
• Licean… odinioară (1942)
• Domnișoara Ana (1942)
• Vâltoarea (1943)

Bibliografie

• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, București, 1999, ISBN 973-27-06967.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Ion_Ag%C3%A2rbiceanu_(scriitor)