Jurnal FM 
Ștefan Ionescu-Valbudea, sculptor și profesor român
#Postat de Carmen Vintu on mai 21, 2026
Ștefan Ionescu-Valbudea (Valbudea, pseudonim după comuna Valea Budei, n. 27 august 1856, București, Țara Românească – d. 21 mai 1918, București, România) a fost un sculptor și profesor român.
Biografie Ștefan Ionescu-Valbudea a studiat la București sub îndrumarea lui Karl Storck și a continuat la Școala de Belle-Arte din Paris, unde a lucrat cu sculptorii Fremiet și Falguière. În aceeași perioadă, a urmat și cursuri de anatomie la Facultatea de Medicină. După studiile din Paris, a obținut o bursă care i-a permis să studieze timp de un an la Roma (1885-1886) și un alt an la Florența. Primele sale lucrări expuse la Paris, „Mihai Nebunul” (1885) și „Învingătorul” (1889), astăzi pierdute, au reflectat un temperament romantic și o înclinație spre o artă plină de sentimente și pasiuni puternice. La Expoziția Universală de la Paris din 1889, a primit medalia de clasa a III-a pentru statuia „Învingătorul”.
După ce și-a câștigat renumele ca sculptor, a fost numit profesor la Școala Normală Superioară, sub conducerea lui Odobescu, apoi la Școala de Arhitectură, iar ulterior la Școala Superioară de Meserii, unde a ocupat funcția de inspector de desen și caligrafie. Spre finalul vieții, a devenit director al Muzeului Grigorescu, care era situat în Parcul Carol din București, însă acesta a fost ulterior desființat.
Opera Ștefan Ionescu-Valbudea a realizat sculpturi monumentale, cum ar fi „Vulcan și Mercur” de pe fațada Băncii Naționale din București și relieful „Știința” de pe fațada palatului Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași. De asemenea, a lăsat în urmă o serie de portrete și compoziții recunoscute pentru finețea modelajului și adâncimea analizei psihologice, precum „Ionescu-Gion”, „Poetul E. Voinescu”, „Bust de fetiță”, „Copil dormind”, „Femeie odihnindu-se” și „Speriatul”.
Alte sculpturi remarcabile includ: „Flora” (1881), „Frica de apă”, „Copilul care face bine”, „Prima lecție” (la Florența), „Portretul lui M.J.” (basorelief), „Fetița lui P. Grădișteanu”, „Zoe Sturza”, „Veronica Micle”, „Teodor Ștefănescu”, „Bustul lui Mihai Kogălniceanu”, „Mercur” (o altă versiune), „Mecanica”, „Cafegiul” de la Ministerul de Finanțe, și busturile lui Titus Alexandrescu, Nicolae Kalinderu, Ion Zottu, Polixenia I. Zottu, precum și basoreliefurile „Adam și Eva”, „Vittelius” și alte lucrări.
Bibliografie
Academia Republicii Populare Române – Dicționar Enciclopedic Român (Ed. Politică, București, 1962-1964)
Lucian Predescu – Enciclopedia României. Cugetarea (Ed. Saeculum, București, 1999)
Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/%C5%9Etefan_Ionescu-Valbudea
.jpg){kind=link}
