VIDEO: “Dacă nu iubeşti pământul, cu greu poţi face agricultură”

Tatăl lui, regretatul preot Constantin Pădure din parohia Broșteni, comuna Bahna, judeţul Neamţ, i-a îndrumat paşii spre sfântul altar, însă Ionuţ a ascultat de glasul pământului şi s-a înscris la Liceul Agricol, a urmat apoi Facultatea de Agronomie şi un master în Piscicultură. În urmă cu circa 12 ani a accesat măsura 3.1.2 şi a achiziţionat un tractor cu disc, iar de atunci s-a tot dezvoltat ajungând să lucreze astăzi 40 de hectare de teren agricol.

Pasiunea pentru agricultură a fost moştenită tot de la tatăl său, care, deşi păstorea credincioşii din parohia Bahna, a urmat cursuri de agricultură, de zootehnie, a crescut animale şi avea un respect deosebit faţă de cei care lucrau cu trudă pentru a se hrăni din roadele pământului. “Tatăl meu voia să-l urmez şi să mă înscriu la seminar, însă eu m-am dus la liceul agricol. Totuşi, mi-a inoculat de mic şi respectul faţă de pământ. Bunicii şi străbunicii meu au fost agricultori, tatăl meu a moştenit şi el această pasiune, iar eu, la rândul meu, iubesc meseria de agricultor”, explică Ionuţ Pădure.

Tânărul fermier susţine că, cel puţin în perioada dificilă pe care o traversăm, cu un război la graniţă, cu preţuri mici la cereale şi costuri foarte mari de producţie, pot face agricultură doar cei pasionaţi, care nu urmăresc câştigul imediat. “Dacă nu iubeşti pământul, nu cred că poţi lucra, mai ales în condiţiile de astăzi, când nu ştii cum să mai faci calculul economic ca să ieşi, în final, măcar “cu un pic” pe plus”. Nu trebuie să ai aşteptări foarte mari din punct de vedere financiar pentru că autorităţile nu ne sprijină, subvenţia la hectar, de 147 de Euro, nu acoperă nici măcar arenda pe care trebuie să o plătim oamenilor, care aici, la noi, este de aproximativ 900 de lei”, spune fermierul.

Începutul a fost greu, însă şi elanul a fost pe măsură, astfel că în urmă cu circa 12 ani a aplicat pe măsura 3.1.2 (Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi), iar cu fondurile obţinute a achiziţionat un tractor utilat un disc. A lucrat într-o primă fază terenul bunicilor şi tatălui, în total puţin peste 6,5 ha, iar mai apoi s-a tot extins, după cum singur spune: “a urmat apoi un plug în leasing, o remorcuţă, apoi una, alta, până m-am ridicat un picuţ”.

Astăzi lucrează în total 40 de hectare de teren agricol şi se consideră norocos că în comuna vecină există o societate condusă tot de către un tânăr, care oferă servicii de achiziţie, transport şi depozitare a cerealelor. “Fermierii mici nu prea dispun de spaţii de depozitare, de aceea este foarte bine că avem unde să ducem ceea ce producem”, spune Ionuţ Pădure. Cu toate acestea, prevăzător, micul fermier a renovat anul trecut o veche moară a fostului CAP şi a transformat-o în spaţiu de depozitare (“chiar dacă anul acesta nu am ce pune în ea”), iar pentru anul viitor speră să mai reabiliteze o clădire tot în acelaşi scop.

Cu o agricultură foarte fragmentată, cu greu se poate face profit, iar tinerii fermieri din comuna Bahna şi din împrejurimi au înţeles acest lucru şi colaborează tot mai bine.

“Micii fermieri, dacă nu se asociază, nu vor reuşi să meargă mai departe… apoi, ar fi foarte benefică şi asocierea fermierilor mici cu cei mari pentru a contracta anumite servicii şi produse precum seminţe, îngrăşăminte la un preţ mai mic. Altfel se discută negocierea contractelor când suntem grupaţi într-o asociaţie. Anul acesta am reuşit să ne strângem toţi la o masă, fermieri mici şi fermieri mari, pentru a discuta problemele cu care ne confruntăm la nivel local, să aducem în discuţie posibile soluţii. Sunt încrezător deoarece, dacă înainte mai existau tensiuni, acum este linişte şi pace”, explică Ionuţ Pădure.

În sectorul agricol, nici un an nu seamănă cu altul, iar faptul că în zonă cu greu se poate amenaja un sistem de irigaţii, deoarece “nu avem o sursă de apă, suntem departe de Siret”, principala problemă cu care se confruntă fermierii este seceta tot mai supărătoare din ultimii ani.

“Fermierii român trebuie ajutat, autorităţile nu prea o fac, subvenţiile nu sunt suficiente. Ne confruntăm cu secetă severă, nu găsim hibrizi care să reziste la clima aceasta care s-a schimbat tot mai mult, care să reziste la dăunători. La cultura de porumb avem un intrus care ne dă mari bătăi de cap – diabrotica”, subliniază acesta.

Micul fermier este încrezător; face planuri, însă nu din cele suprarealiste: “încercăm să mai facem economii pe partea de îngrăşăminte, vom fi astfel mai prietenoşi şi cumediul, poate voi reuşi să mai înnoiesc din utilaje cu fonduri europene, mai am şi nişte proiecte pe partea de piscicultură dar…toate la timpul lor”.

Ionuţ Pădure evită, de asemenea, să dea sfaturi celor care doresc să se apuce de agricultură, fiind conştient că acest sector implică multe riscuri şi responsabilitate şi multă muncă: “Celor care vor să se apuce de agricultură le trebuie curaj şi pasiune, dar nu separat, ci din amândouă. Deoarece fără pasiune, dispare curajul, este foarte greu să răzbeşti. De asemenea, să nu aibă aşteptări foarte mari şi să fie conştienţi că vor avea rate, leasinguri, datorii (râde)… Pe de altă parte, acum sunt alte oportunităţi, şi mă refer aici la fondurile europene, şi e bine să le valorifice. Vă spuneam de tatăl meu; el îmi repeta mereu “când munceşti, să munceşti de parcă vei trăi o mie de ani, iar când te rogi, să te rogi de parcă vei muri mâine”. Şi se potriveşte pentru că în agricultură se munceşte enorm, iar beneficiile sunt mai mult de ordin sufletesc”. (Ilona Farkas)