„Oameni care au fost”. Dimitrie Ioan Mangeron, matematicianul poliglot…
de Nicolae Uszkai, Brașov

Motto: „Egalitatea nu există decât în matematică”. – Mihai Eminescu

Ca de obicei, aici, la „Oameni care au fost”, vă invit să ne mai amintim câte ceva despre personalități care au marcat istoria nației noastre. Astăzi, vă aduc în atenție câteva gânduri în câteva rânduri despre cel care a fost Dimitrie Ioan Mangeron, matematicianul ieșean care a creat teoria accelerațiilor reduse, utilizată în acțiunea de pregătire a zborurilor spațiale, cel care a generalizat ecuațiile lui Lagrange ajungând la ecuațiile denumite astăzi „Lagrange-Mangeron”. Faptul că am ajuns, din când în când, să amintesc prin diverse publicații despre matematicieni s-ar putea să-i amuze pe unii foști colegi de-ai mei de liceu și chiar pe dirigu’ de mate’ Ioan Stoian, un om fain și bonom, pentru simplul motiv că nu eram un prea mare „fan” al matematicii, rămânând pe „linia de plutire” a decenței notelor rezonabile, fiind eu înclinat mai mult spre „umanioare” în acea vreme. Viața a făcut ca, în școala de ofițeri activi de artilerie și rachete terestre pe care am urmat-o ulterior liceului militar din Alba Iulia, să am nevoie fix de matematică, din cea aplicată, firește, adică analiză matematică, geometrie, trigonometrie „la greu”, teoria probabilităților și multă „artimetică” obișnuită…Nu despre mine e vorba azi așa c-am să revin la matematică și oamenii care au dus-o pe noi culmi, în condițiile în care am aflat mai târziu, există o legătură intrinsecă între matematică și cuvântul scris, fie acesta în formă lirică ori epică. Îmi aduc aminte că Galileo Galilei declara, la vremea sa, că „matematica este limba cu care Dumnezeu a scris universul”. Pentru majoritatea dintre noi, matematica este legată de considerente de natură pur tehnică și legată indisolubil doar de reguli stricte. Dar, pe de altă parte, matematicienii consideră domeniul lor ca fiind, nici mai mult nici mai puțin, decât o „formă de artă”. Unii dintre dumnealor afirmă chiar că structura și simbolurile unui poem pot fi comparate, fără niciun dubiu, cu diverse concepte matematice. Realitatea este, ca s-o zicem „p-aia dreaptă” că matematica este un limbaj care descrie lumea fizică, iar fără matematică ar fi tare greu, dacă nu imposibil, a desluși tainele științelor. Un exemplu notoriu este poetul și matematicianul român Dan Barbilian, cunoscut ca Ion Barbu, figură importantă a modernismului literar românesc, cel care făcea legătura dintre abstractul matematicii și creațiile sale poetice: „Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde se întâlnește cu poezia.” Pe de altă parte, un alt „nene” ajuns de pomina întregii omeniri, Albert Einstein pe numele său, afirma că: „matematica pură este, în felul său, poezia ideilor logice”. Dar cred c-ar fi bine să revin acum la cel care e subiectul rândurilor mele de azi.

Dimitrie Ioan Mangeron s-a născut pe 15/28 noiembrie 1906, la Chişinău, în Imperiul Țarist. Tatăl său, Matei Ioan Mangeron, absolvent al Școlii de Arte și Meserii de pe lângă Politehnica din Sankt Petersburg, vorbea cinci limbi străine, talent pe care l-a transmis și copilului său Dimitrie, cel ce va ajunge să stăpânească zece limbi străine. Ioan Matei Mangeron lucra ca mecanic de locomotivă pe ruta Ungheni-Chișinău-Sankt Petersburg. Așa se face că Dimitrie va face primii doi ani de școală primară la Ungheni, iar ultimii doi, la Chișinău. În anul 1916, Dimitrie Mangeron intră la cunoscutul și apreciatul liceu „Alecu Russo” din Chișinău și tot în acel an îi moare tatăl, în urma unui atac de cord survenit la scurt timp după pensionarea sa. Cu familia rămasă fără sprijin, Dimitrie a primit ajutor din partea conducerii liceului și a profesorilor, constând în bursă și gratuități la procurarea de cărți, rechizite și chiar uniforme. Dimitrie a luat bacalaureatul în anul1923, dar, din cauza dificultăților materiale, nu poate merge la universitate și se angajează laborant la Laboratorul de fizică și chimie al liceului pe care tocmai îl absolvise, după ce în ultimul an lucrase tot acolo voluntar, fără salariu. La terminarea liceului, știa deja patru limbi de circulație internațională. În anul 1926, va ajunge student al Facultății de Științe a Universității din Iași, unde este remarcat de marele matematician Alexandru Myller, ctitorul școlii matematice ieșene. În ultimul an de studii, Dimitrie Mangeron devine asistent suplinitor la Seminarul Matematic al universității. În 1930, după licență, ocupă același post, dar ca titular. În 1930, la recomandarea și cu sprijinul profesorului matematician Alexandru Myller, Dimitrie Mangeron se înscrie la studii doctorale la Universitatea din Napoli. Aici îl are ca îndrumător pe profesorul Mauro Picone, căruia Mangeron îi va fi recunoscător toată viața, considerându-l mentorul său spiritual. Lucrarea sa, susținută în 1932, se intitula „Asupra unei probleme de contur pentru o ecuație diferențială neliniară cu derivate parțiale de ordinul al patrulea cu caracteristici reale duble” (în italiană se intitula „Sopra un problema al contorno per un’equazione differenziale alle derivate parziale di quatro ordine con le caratteristiche reali doppie”) și a fost publicată în „Giornale di Matematica”, în anul 1933. După un scurt stagiu la Universitatea din Göttingen, revine în țară unde, în 1934, i se echivalează doctoratul obținut în Italia. Dimitrie Ioan Mangeron îşi începe cariera la universitatea ieşeană ca asistent, iar din 1936, devine conferenţiar la disciplina „analiză matematică”. Începând cu anul 1937, Dimitrie Ioan Mangeron se mută la Şcoala Politehnică din Iaşi, unde activează ca profesor de matematici speciale şi de mecanică teoretică.

Începând cu acest moment, preocupările lui Dimitrie Mangeron se diversifică. În afară de matematică, începe să facă și cercetări de mecanică teoretică. În perioada anilor 1942-1944, Mangeron a funcționat la Catedra de matematică a Universității românești din Cernăuți. Schimbarea de regim de după război, atunci când regimul comunist a acaparat România, nu a priit carierei matematicianului ieșean, legăturile sale cu lumea științifică internațională devenind tot mai sporadice. În 1949, în urma unei ședințe, se stabilește ca Dimitrie Mangeron să studieze, o oră pe săptămână, informații din literatura sovietică. Zece ani mai târziu, „Unione Matematica Italiana” solicită Rectoratului Politehnicii să faciliteze prezența lui Mangeron la Congresul de la Napoli al acestei asociații. Rezoluția Rectoratului a fost mai mult decât seacă: „Nu se poate face intervenție”. Dimitrie Mangeron a devenit doctor docent în științe în 1956. A fost șeful catedrei de mecanică și mecanisme până în 1958, iar în continuare a fost șeful Catedrei de matematică de la Institutul Politehnic din Iași (azi Universitatea Tehnică Gheorghe Asachi din Iași) până în anul 1979. A fost și coordonatorul Buletinului Institutului Politehnic din Iași. Studiul ecuaţiilor cu derivate parţiale a fost principalul său domeniu de cercetare în care, singur sau împreună cu mulţi dintre elevii şi colaboratorii săi, a publicat sute de lucrări ştiinţifice în reviste de prestigiu din ţară şi străinătate. O serie de rezultate îi poartă numele, dacă e să ne aducem aminte doar despre ecuaţiile poli-vibrante, denumite apoi „Ecuaţii Mangeron”, care au constituit un punct de plecare în cercetările altor matematicieni. Un poliglot prin excelență, plin de entuziasm şi spirit de iniţiativă, a legat numeroase prietenii cu oameni de ştiinţă de pretutindeni fiind invitat să conferenţieze sau să ţină cursuri la universităţi de prestigiu din Germania, Italia, Canada, Brazilia, URSS, Japonia etc. Ca profesor, a atras admiraţia studenţilor, în jurul său creându-se numeroase legende. A fost membru în 25 de societăţi ştiinţifice internaţionale de matematică, mecanică aeronautică şi astronautică. Datorită unor opţiuni politice din tinereţe care n-au plăcut regimului comunist, recunoaşterea academică în ţară a venit foarte târziu, de-abia în 1990, atunci când a fost ales membru corespondent al Academiei Române. La puțin timp după această recunoaștere, a încetat din viaţă în Iaşi, noaptea de 26/27 februarie 1991.

Dimitrie Ioan Mangeron a fost unul dintre matematicienii cei mai prolifici  care au trăit pe aici prin România. A publicat peste 600 de lucrări, inclusiv o monografie amplă în trei volume, consacrată mecanicii corpului rigid, care a fost domeniul principal de interes științific. A avut, totodată, diverse preocupări în domeniul ecuațiilor diferențiale, neliniaritate, robotică, astronautică și multe alte domenii. Dimitrie Ioan Mangeron era un veritabil poliglot, având în vedere că citea în zece limbi străine și publica în șase dintre acestea. Ca profesor universitar, a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretutindeni. Totodată, Dimitrie Ioan Mangeron a fost membru a peste 25 de societăți științifice internaționale din Anglia, Austria, Canada, Franța, Elveția, India, Italia, Japonia, R.D.G., R.F.G., SUA, Suedia, URSS, inclusiv a „Societății Americane de matematică”, a „Societății Internaționale de astronautică” ș.a. Pe tărâm academic, Mangeron a predat cursuri post-universitare în Franța, R.F.G., Austria, Canada, SUA și Spania, cu specificația că le-a desfășurat în limbile țărilor respective. E bine să ne amintim, în acest context al realizărilor sale, că, în anul 1936, profesorul Mario Salvador de la Columbia University din New York a folosit în una dintre lucrările lui denumirile ecuații Mangeron, funcții Mangeron pentru „ecuațiile undelor polivibrante”, descoperite de Dimitrie Ioan Mangeron. Realizările lui Dimitrie Ioan Mangeron au ajutat și la clarificarea mecanismelor transmisiei undelor luminoase, a celor radio etc, de la un post de transmisie la altul. Aceleași ecuații Mangeron stau la temelia așa-numitelor „optimizări de fenomene în rețele spațiale echidistante.” A creat teoria accelerațiilor reduse care urma să fie utilizată în acțiunea de pregătire a zborurilor spațiale. Totodată, a generalizat ecuațiile lui Lagrange, care se află la baza mecanicii, introducând accelerații de ordin superior, ajungând la ecuațiile denumite Mangeron-Tsenov sau Lagrange-Mangeron. Aminteam anterior că era poliglot, acest lucru însemnând nu doar că vorbea câteva fraze în alte limbi ci cunoştea la perfecţie acele zece limbi străine amintite anterior.Totodată, a fost de admirat faptul că discursurile sale, chiar pline de elocință pur matematică, erau, după cum spuneau studenții săi ori cei ce l-au cunoscut, de o frumuseţe şi acurateţe rar întâlnite. Ca profesor universitar, a fost unul dintre cei care au atras admirațiile studenților de pretutindeni. Pe de altă parte, pe lângă matematicile pe care le stăpânea la un nivel deosebit, era un om cu o uriașă cultură generală. Nu mai puțin de treizeci de ingineri l-au avut ca îndrumător de doctorat.

În 1976, Dimitrie Ioan Mangeron a fost nevoit să se pensioneze din învățământul superior la vârsta maximă admisibilă, adică la șaptezeci de ani, dar şi-a continuat, printr-un „artificiu” benefic, activitatea universitară ca profesor consultant la Catedra de mecanică a Politehnicii ieșene. Din cauză că nu a fost membru al Partidului Comunist, a fost primit ca membru în Academia Română abia către finele anului 1990, ca membru corespondent, cu un an înainte să moară, la 26/27 februarie 1991, la Iași. Dimitrie Ioan Mangeron a fost înmormântat în cimitirul Mănăstirii Podgoria Copou, pe mormântul său fiind amplasat un bust de bronz. În prezent, bulevardul ieșean care străbate splaiul Bahluiului de la Facultatea de Chimie Industrială la Facultatea de Construcții și Arhitectură poartă numele academicianului Dimitrie Mangeron.Totodată, în Bacău, există Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron”.Prin multe surse pe care le-am consultat, se zice că două legende circulă pe seama lui Dimitrie Ioan Mangeron. Una dintre acestea zice că ecuațiile sale i-ar fi ajutat pe sovietici să pună primul satelit Sputnik pe orbită. Nu c-ar fi recunoscut sovieticii asta…A doua legendă, una care circula printre politehniștii ieșeni în anii ’80, având eu și un fost coleg de școală generală pe acolo prin acei ani, zicea că, prin calculele lui Mangeron, americanii au reușit să readucă înapoi pe pământ misiunea Apollo 13, cea care a fost la un pas să rămână definitiv în spațiu în urma celebrului său incident de pe orbită.

Adevărul este că dincolo de legende sau nu, un lucru rămâne sigur și de netăgăduit: în lumea nu prea bogată la număr a marilor matematicieni ai lumii, ecuațiilor polivibrante li se mai spune și „Ecuații Mangeron”. Și „asta nu-i puțin lucru, monșer”, vorba lui nenea Iancu Caragiale. Pentru astăzi, vă mulțumesc c-ați avut răbdarea de a citi rândurile de față și că ați putut afla sau v-ați reamintit despre acest mare om! Stimate amice și stimați amici, ne întâlnim miercurea viitoare cu o altă personalitate deosebită aici, la „Oameni care au fost”. Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră, Nicolae Uszkai

Surse și surse foto:

http://mecanica.ucv.ro/Studenti/Concursuri/MApp/Dimitrie_Mangeron.pdf

https://mec.tuiasi.ro/diverse/marturii.pdf

https://forum.b-zone.ro/topic/469515-15-noiembrie-1906-na%C5%9Fterea-lui-dimitrie-mangeron/

http://ler.is.edu.ro/~cr/index.php?page=person&id=254

https://bucurestiivechisinoi.ro/2020/06/doua-legende-circula-pe-seama-matematicianului-dimitrie-mangeron/

http://150.uaic.ro/personalitati/matematica/dimitrie-ioan-mageron/

https://www.ziaruldevrancea.ro/special/educatie/astazi-despre-mentorul-generatiilor-de-politehnisti-ieseni-dimitrie-mangeron–savantul-care-a-creat-teoria-acceleratiilor-reduse-utilizata-in-pregatirea-zborurilor-spatiale–a-generalizat-ecuatiile-lui-lagrange-descoperind-ecuatiile-lagrange-mangeron

https://www.bzi.ro/poveste-istorica-la-iasi-casa-de-lux-din-copou-unde-a-locuit-o-mare-celebritate-schimbata-total-galerie-foto-4419996

https://www.youtube.com/watch?v=z_ISlO3iHJc

https://bjiasi.ro/wp-content/uploads/2020/04/personalitati-iesene-2021.pdf

https://www.academia.edu/10106683/Matematicieni_rom%C3%A2ni_de_pretutindeni_Edi%C5%A3ia_a_II_a