Jurnal FM 
Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Victor_Socaciu#/media/Fișier:Victor_Socaciu.jpg
Victor Socaciu provine dintr-o familie mare și deschisă, unde muzica era o parte integrantă a vieții cotidiene. La fiecare aniversare, întreaga familie se aduna și cânta împreună. De multe ori, părinții lui cântau romanțe, iar aceste momente l-au impresionat profund pe Victor încă din copilărie. Deși nu înțelegea pe deplin semnificația iubirii trecute, îl emoționa adânc gravitatea și frumusețea armoniilor vocale. În momentele acelea, se ascundea sub masă pentru a asculta mai departe fără să fie văzut plângând.
Tatăl său, Ion, era muncitor la uzinele Steagul Roșu din Brașov, iar mama, Zoica, lucra ca țesătoare la Partizanul Roșu. Victor a avut o copilărie modestă, într-o casă simplă, dar plină de dragoste din partea părinților. Deși nu existau planuri muzicale pentru el, tatăl său își dorea ca Victor să devină fotbalist, iar mama lui își dorea doar să-l vadă fericit.
Victor a urmat liceul la Liceul de Matematică-Fizică nr. 1 din Brașov (actualul Colegiu Național de Informatică „Grigore Moisil”), fiind coleg cu cosmonautul Dumitru Prunariu, cu care a rămas prieten pe viață. A început să cântă pe scena liceului, formând o trupă numită Zodiac, unde era chitarist și solist vocal. În acea perioadă, a învățat chitară clasică la Școala Populară de Artă din Brașov, sub îndrumarea profesorului Martinescu, un nume cunoscut în oraș la acea vreme.
Atracția lui Victor pentru muzica folk a apărut în 1972, când a auzit pe radio piesele lui Mircea Florian. A început să scrie propriile melodii și a înțeles că folk-ul era locul în care se putea exprima cel mai bine. Unul dintre primele sale cântece, „Frizerul”, scris în liceu ca o reacție la pedeapsa aplicată de directorul școlii, l-a făcut să devină o figură cunoscută printre colegii de liceu. Folk-ul, în acea perioadă, era un mod de a protesta față de realitățile sociale, iar Victor s-a simțit perfect în acest gen muzical. În Brașov, a cântat la Cenaclul Dacia-Felix și a devenit cunoscut pentru cântecele sale protestatare.
Un moment crucial în cariera lui Victor a fost întâlnirea cu Adrian Păunescu, în jurul anilor 1974-1975, când Păunescu a auzit melodia „Va veni o zi…”. După ce a ascultat cântecul, Păunescu l-a invitat la Teatrul Național din București, unde a avut ocazia să-l cunoască pe acesta și pe alți mari artiști ai vremii, precum Mihail Stan, Florian Pittis, Leopoldina Bălănuță și Pino Caramitru. Aceasta a fost o oportunitate imensă pentru debutul lui Victor în cadrul Cenaclului Flacăra, unde a devenit cunoscut pentru melodiile sale.
De-a lungul carierei sale, Victor Socaciu a obținut numeroase premii și distincții, printre care:
-
Premiul I la Festivalul Național al Artei Studențești (1974)
-
Marele Premiu la Cenaclul Flacăra (1979-1981)
-
Premiul II la Festivalul Internațional Garoafa Roșie – Soci (1984)
-
Premiul Radiodifuziunii Române pentru cel mai bun album folk al anului 2001, „Condiția umană”
-
Premiul de Onoare pentru întreaga activitate în slujba cântecului românesc, acordat de Ministerul Culturii în 2002
-
Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler (2004).
Victor Socaciu a susținut turnee în mai multe colțuri ale lumii, printre care China, Coreea, URSS, Germania, SUA, Italia și Emiratele Arabe Unite. A avut ocazia să interpreteze muzica sa în fața unor audiențe diverse, iar în România a fost un susținător al muzicii folk și al tradițiilor culturale.
Victor Socaciu a murit pe 27 decembrie 2021, la vârsta de 68 de ani, după o perioadă de șapte săptămâni petrecută în spital. De-a lungul vieții, artistul a fost cunoscut nu doar pentru talentul său muzical, dar și pentru angajamentele sale politice și culturale, fiind un simbol al muzicii folk românești. Opera sa rămâne vie în inimile celor care l-au iubit și l-au admirat ca artist și om al scenei.
