Jurnal FM 
4 decembrie: Sfânta Muceniță Varvara (Barbara), ocrotitoarea minerilor
#Postat de Carmen Vintu on decembrie 4, 2021
| Description |
English: Saint Barbara – an old fresco from Raduil church, Bulgaria
Български: Св, Варвара – стар стенопис от с. Радуил
|
| Date | |
| Source | Own work |
| Author | Edal Anton Lefterov |
Sursa foto: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Saint-Barbara-from-Raduil.jpg
Sfânta Mare Muceniță Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian, în cetatea Heliopolis din Egipt. Ea a fost singurul copil al păgânului Dioscor, care o ținea sub pază în palatul său, din pricina frumuseții trupești. Privind din înălțimea palatului peste întinsul pământului, Varvara și-a dat seama că nu zeii, ci altcineva trebuie să fi făcut cerul și pământul. Și-a dat seama că este un Mare Stăpân al Lumii, dar nu știa cum se numește.
Varvara a ieșit din palat și împrietenindu-se cu niște tinere creștine a aflat adevărul. Dumnezeu i-a scos în cale și un preot din Alexandria care venise în Heliopolis în haine de negustor. Acesta i-a descoperit marea taină a creștinătății, taina mântuirii lumii; a învățat-o credința în Iisus Hristos și a botezat-o.
După ce tatăl ei a descoperit că Varvara devenise creștină, aprinzându-se de mânie, a tras sabia și a vrut s-o lovească, dar fecioara a fugit de el. Ajungând înaintea unui munte și nemaiavând unde să se ascundă de tatăl ei, s-a rugat lui Dumnezeu să o salveze. Domnul a auzit pe roaba Sa și îndată a despărțit peretele de piatră al muntelui și a intrat în acea despărțitură. Stăruind în căutări, tatăl ei a găsit-o în cele din urmă într-o peșteră și a lovit-o fără milă. Mai apoi a predat-o prefectului cetății, un om pe nume Marțian, pârând-o că era creștină.
Prefectul a încercat s-o înduplece să se întoarcă la credința idolească, mai întâi cu blândețe, apoi cu amenințări, însă totul a fost zadarnic. Văzând ca nu poate să o înduplece în nici un fel a început să o chinuie pe Sfânta Mare Muceniță Varvara.
În mulțimea care era de față la chinurile Varvarei se afla și o femeie creștină pe nume Iuliana, la fel din Heliopolis. Ea urmărise de departe chinurile sfintei fecioare și îi văzuse răbdarea și stăruința și rugăciunea fierbinte. Ridicându-și glasul, ea a început să strige împotriva chinuitorilor, mărturisind și ea că e creștină; atunci a fost prinsă și pe ea și a fost supusă la chinuri.
La fel ca și Sfânta Varvara, trupul Iulianei a fost strujit cu piepteni de fier și bătută. Apoi prefectul a poruncit să li se taie sânii amândurora. Mai apoi, sfânta Iuliana a fost aruncată în temniță, iar Marțian a poruncit ca sfânta Varvara să fie purtată goală pe străzile orașului, spre batjocura trecătorilor. Dar rugându-se ea fierbinte Mântuitorului tuturor să nu îndure această rușine, Domnul a acoperit-o cu o haină de lumină, ca să nu poată vedea ochii păgânilor goliciunea ei, iar slujitorii au adus-o înapoi la prefect. Sfânta Iuliana a îndurat și ea această ocară. Văzând însă că ele nu voiau să se lepede de Hristos, a poruncit să li se taie capul.
Sfintele Varvara și Iuliana au primit cu bucurie moartea mucenicească. Însuși Dioscor a fost cel care i-a tăiat capul Sfintei Varvara.
Văzând mucenicia sfintelor, un bărbat creștin dreptcredincios pe nume Galentian a luat trupurile sfintelor mucenițe, le-a dus în cetate și le-a îngropat cu toată cinstea cuvenită. Pe locul îngropării cinstitelor lor moaște a zidit o biserică, în care s-au făcut multe vindecări, pentru rugăciunile cinstitelor mucenițe.
Dar mânia lui Dumnezeu s-a pornit asupra chinuitorilor și la scurtă vreme atât Marțian, cât și Dioscor au murit, fiind loviți de trăsnet, astfel încât nici cenușa lor nu s-a mai găsit.
În secolul al VI-lea, moaștele Sfintei Marii Mucenițe Varvara au fost mutate la Constantinopol. 600 ani mai târziu, ele au fost aduse la Kiev de Varvara, fiica împăratului bizantin Alexie Comnenul, care s-a măritat cu prințul rus Mihail Iziaslavici. Ele se află și acum în catedrala Sf. Vladimir din Kiev, unde se slujește acatistul Sfintei în fiecare zi de marți. Fragmente din moaștele Sfintei Varvara se mai găsesc și în Grecia și Egipt.
În România există o mică părticică din moaștele Sfintei Varvara, care au fost primite de Episcopia Râmnicului, în luna mai 2011, din partea Patriarhiei Greciei, pentru a putea fi puse spre închinare.
