Grigore Cugler, compozitor, poet, violonist clasic și scriitor român

Născut într-o familie cultivată din Roznov, Grigore Cugler a fost un poliglot precoce. A învățat limbile română, germană, franceză, spaniolă, precum și dialecte arabe, vorbind fluent în total opt limbi. O parte semnificativă din opera sa satirică a fost redactată chiar în limbile pe care le stăpânea.

În anul 1927, a intrat în diplomație, iar în 1941 a fost numit atașat cultural la legația României din Bratislava, fiind rechemat însă în același an. În paralel, și-a urmat pasiunea pentru muzică, devenind violonist la Teatrul Național din București.

După numirea sa ca consul în Oslo în anul 1946, a refuzat să se întoarcă în țară în 1947, în contextul instaurării regimului comunist. A ales exilul, stabilindu-se în Lima, capitala statului Peru, unde și-a continuat cariera muzicală ca membru al Orchestrei Simfonice Naționale din Peru.

Cugler a scris în română, franceză și spaniolă, iar stilul său, marcat de umor absurd și ironie subtilă, a fost redescoperit în România abia după Revoluția din 1989. În anii ’90, a devenit obiect de studiu în mediile academice și a fost inclus în diverse antologii literare. De asemenea, a început să fie apreciat de o nouă generație de autori români.

În Peru, țara sa adoptivă, a fost treptat recunoscut drept scriitor și muzician. În 1978, revista Caretas i-a dedicat un articol omagial. Pe 23 martie 2002, Centrul Cultural al Universității Pontificale Catolice din Peru i-a organizat un concert comemorativ.

Lucrări publicate

• 1933 – Apunake și alte fenomene

• 1945 – Afară de unul singur

• 1951 – Carte de bucate (rețete apărute în revista Înșir-te mărgărite)

• 1975 – Vi-l prezint pe Teacă