Nicolae Ciupercă, general și politician român

Nicolae Ciupercă, (20 aprilie 1882, Râmnicu Sărat – 25 mai 1950, Închisoarea Văcărești), a fost un general și politician român, important comandant militar în perioada celor două războaie mondiale.

Sursa foto: https://en.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Ciupercă#/media/File:Nicolae_Ciupercă.jpg

Nicolae Ciupercă a urmat școala primară și cursurile inferioare de liceu în Râmnicu Sărat, continuând studiile la Școala fiilor de ofițeri din Iași. A absolvit Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din București în 1902, ca șef de promoție, obținând gradul de sublocotenent. În 1913, a finalizat cursurile Școlii Superioare de Război din Paris.

A luptat ca maior în cadrul Armatei a II-a, condusă de generalul Alexandru Averescu, fiind șeful Biroului Operații. A avut un rol semnificativ în planificarea și conducerea ofensivei din vara anului 1917.

Cariera militară și funcții

• 1930 – avansat la gradul de general de brigadă
• 1933 – general de divizie
• 6 iunie 1940 – înaintat general de corp de armată.

A ocupat funcții-cheie în armata română, printre care:

• Ministru de Război (1938–1939)
• Inspector General al Armatei (1939)
• Comandant al Armatei a 2-a (1939–1940)
• Comandant al Armatei a 4-a (1940 și din nou în 1941)

În 1939, a demisionat din funcția de ministru al Apărării Naționale, opunându-se cheltuirii netransparente a unor fonduri bugetare, conform unor dispoziții regale.

În septembrie 1941, în plină campanie militară în Est, a refuzat continuarea războiului dincolo de Nistru, opunându-se politicii mareșalului Ion Antonescu. A demisionat din funcția de comandant al Armatei a IV-a la 9 septembrie 1941, fiind trecut în rezervă în octombrie același an.

După instaurarea regimului comunist, a devenit o figură indezirabilă. A fost arestat la 12 septembrie 1948, acuzat de „complot și uneltire contra ordinii sociale”, pentru implicarea sa în mișcarea anticomunistă „Graiul Sângelui”. A fost încarcerat în Penitenciarul Jilava, apoi transferat la Închisoarea Văcărești, unde a decedat la 25 mai 1950, suferind de multiple afecțiuni: scleroză cerebrală, boala Parkinson, miocardită și insuficiență renală.

Distincții și decorații

• Medalia „Bărbăție și Credință”, clasa a II-a (1914)
• Steaua României cu spade, grad de cavaler (1917)
• Coroana României, grad de ofițer (1917)
• Croix de Guerre (Franța, 1918)
• Ordinul „Sfânta Ana”, clasa a II-a cu săbii (Imperiul Rus, 1917)
• Ordinul „Polonia Restituta”, grad de Comandor (1924)
• Steaua României, grad de Comandor, cu însemne de pace (1934)
• Ordinul „Coroana României”, grad de Mare Cruce (1940)
• Ordinul Militar „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (17 octombrie 1941)
• Coroana României cu spade, grad de Mare Cruce cu Panglici de Virtute Militară (1942).