7 aprilie 1931: s-a născut actorul Amza Pellea, creatorul lui „Nea Mărin”
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 7, 2021
Se împlinesc 90 de ani de la naşterea lui Amza Pellea, un oltean hâtru şi unul dintre cei mai mari actori de teatru şi film ai României. A impresionat prin forţa pe care a dat-o unor personaje precum Nea Mărin sau Mihai Viteazul, demonstrând o versatilitate artistică remarcabilă prin modul în care reuşea să interpreteze roluri de comedie sau istorice.

Amza Pellea a rămas în amintirea colegilor şi celor care l-au admirat drept un actor şi un om fără cusur, bun, luminos, cu o forţă interioră impresionantă.
Unul dintre cei mai mari actori din cinematografia românească, maestrul Amza Pellea s-a născut la data de 7 aprilie 1931 la Băileşti.
Un reprezentant al promoţiei de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Naţional din Craiova, la Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, unde s–a impus ca unul dintre actorii consacraţi ai scenei româneşti.
Filmografia lui cuprinde 50 de titluri, dintre care cele mai cunoscute, care l-au întipărit în memoria publicului românesc sunt rolurile din: „Nea Mărin Miliardar” (1981) (care va rula în cadrul festivalului), „Mihai Viteazul” (1970), „Neamul Şoimăreştilor” (1965),
„Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte” (1971), „Imposibila iubire” (1983), „Osânda” (1976), „Nemuritorii” (1976) etc. Marele actor a decedat în data de 12 decembrie 1983 la Bucureşti la vârsta de doar 52 de ani.
Este înmormântat la cimitirul Bellu.
Un reprezentant al Promoției de aur a teatrului românesc, Amza Pellea a jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie și Teatrul Național din București, unde s–a impus ca unul dintre actorii cei mai dotați ai scenei românești. A fost profesor la IATC.
Distincții și funcții
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
Între 22 martie 1973 și 24 septembrie 1974 a fost director al Teatrului Național Craiova.
A câștigat în 1977 premiul de interpretare masculină, cel mai bun actor, la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru rolul său excepțional (Manolache Preda) din filmul Osânda, unde a jucat alături de Gheorghe Dinică și Ernest Maftei, într-o ecranizare de Sergiu Nicolaescu după „Velerim și Veler Doamne” de Victor Ion Popa.
Filmografie
Actor
- Dragul meu anonim
- Alarmă în munți (1955)
- Setea (1960)
- Darclée (1961)
- Celebrul 702 (1962)
- Tudor (1963)
- Pisica de mare (1964)
- Camera albă (1965)
- Neamul Șoimăreștilor (1965)
- Răscoala (1965)
- Haiducii (1966)
- Dacii (1967)
- Columna (1968)
- Războiul domnițelor (1969)
- Mihai Viteazul (1971)
- Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
- Puterea și adevărul (1972)
- Săgeata căpitanului Ion (1972)
- Ciprian Porumbescu (1973)
- Ultimul cartuș (1973)
- Aventurile lui Babușcă (1973)
- Bălcescu (1974)
- Proprietarii (1974)
- Un august în flăcări (1974)
- Porțile albastre ale orașului (1974)
- Un comisar acuză (1974)
- Stejar – extremă urgență (1974)
- Nemuritorii (1974)
- Cantemir (1975)
- Ulzana, căpetenia apașilor (1975)
- Tată de duminică (1975)
- Osînda (1976)
- Lumina pe coline (1976)
- Trei zile și trei nopți (1976)
- Tufă de Veneția (1977)
- Împușcături sub clar de lună (1977)
- Accident (1977)
- Das Verschollene Inka-Gold – Omul de aur – film TV (1978)
- Eu, tu, și… Ovidiu (1978)
- Pentru patrie (1978)
- Melodii, melodii (1978)
- Revanșa (1978)
- Ecaterina Teodoroiu (1978)
- Nea Mărin miliardar (1979)
- Brațele Afroditei (1979)
- Mihail, cîine de circ (1979)
- Duios Anastasia trecea (1980)
- Casa dintre cîmpuri (1980)
- Capcana mercenarilor (1981)
- Șantaj (1981)
- Detașamentul „Concordia” (1981)
- Poarta de aur a incașilor (1981)
- Spectacolul spectacolelor (1981)
- Ana și hoțul (1981)
- Rămân cu tine (1982)
- Cucerirea Angliei (1982)
- Imposibila iubire (1984)
Scenarist
- Nea Mărin miliardar (1979) – în colaborare cu Vintilă Corbul și Eugen Burada.
Jurnal FM 