28 februarie – Ziua protecției civile din România

În România, protecţia civilă a luat fiinţă prin Decretul regal din 28 februarie 1933 sub denumirea de “apărare pasivă” având ca scop “limitarea efectele bombardamentelor aeriene asupra populaţiei sau resurselor teritoriului, prin protecţie directă sau micşorând eficacitatea atacurilor aeriene”.   

Conceptul de protecţie civilă a evoluat de la “apărare pasivă” la “apărare locală antiaeriană” în 1952, apoi “apărare civilă” în 1978 şi “protecţie civilă” în 1996.   

Protecţia civilă este o componentă a sistemului securităţii naţionale şi reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice, operative, cu caracter umanitar şi informare publică, planificare, organizate şi realizate potrivit legii, în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejării populaţiei, bunurilor şi mediului împotriva efectelor negative ale situaţiilor de urgenţă, conflicte armate şi înlăturarea operativă a urmărilor acestora şi asigurarea condiţiilor necesare supravieţuirii persoanelor afectate.   

Dintre atribuţiile protecţiei civile se pot enumera: 

-identificarea riscurilor existente în diferite zone; 

-informarea şi pregătirea preventivă a populaţiei cu privire la pericolele la care este expusă şi regulile de comportare; 

-organizarea intervenţiei în situaţii de urgenţă;

– alarmarea populaţiei despre iminenţa pericolului; 

-înlăturarea efectelor negative ale dezastrelor şi asanarea teritoriului de muniţiei rămasă neexplodată din timpul conflictelor armate.

Măsurile de protecţie civilă se realizează din timp la diferite niveluri organizatorice, zone, localităţi de către toate organismele cu responsabilităţi stabilite de lege. Coordonarea realizării acestor măsuri se realizează de către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă prin Serviciul de Protecţie Civilă.

În condiţiile existenţei riscului producerii unor dezastre, cutremure, inundaţii, alunecări de teren, accidente diverse, epidemii, etc, cetăţeanul are dreptul la protecţie care trebuie să-i fie asigurată de oameni competenţi.