Jurnal FM 
„Lume, lume, soro lume…”
Îngrijorări scandinave. În NATO sau nu?
de Nicolae Uszkai, Brașov
#Postat de Carmen Vintu on aprilie 28, 2022
Motto: „Războiul nu este o aventură. Este o boală. Este ca tifosul. ”- Antoine de Saint-Exupery
Stimați privitori, cititori și ascultători, dragi amici, sub denumirea generică „Lume, lume, soro lume...”, ne întâlnim, din nou, și în această zi de joi, ca în fiecare săptămână, pe acest „bulevard virtual”, continuând cu câteva gânduri referitoare la „trendurile” politicii „din afară”, cu referire specifică și la influența acestora asupra României. Joia trecută, am spus câte ceva despre alegerile prezidențiale din Franța și se pare că am cam nimerit cele întâmplate în duminica Paștilor pe malurile Senei. Dacă doriți a reciti cele zise de mine atunci, vă recomand linkul următor: „Lume, lume, soro lume…” Alegeri în Franța… Or fi jocurile făcute? Rien ne va plus? de Nicolae Uszkai, Brașov – Jurnal FM
the Flags of some nordic countries
Astăzi, vă propun o altă destinație, una dată, de data asta de agresorii momentului, de ruși, adică, care dau tonul datului cu bățul unde și când au ei chef, în funcție de cum le tresaltă-n interior găștii din jurul „țarului” muscălesc dorința de a face și desface lucrurile fix cum doresc ei, dacă nu în întreaga lume, măcar în Europa! Drept urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, agresiune la care asistăm și ne îngrijorăm de peste două luni, Putin și gașca lui au reușit fix ce nu și-ar fi dorit, adică revigorarea NATO și creșterea nivelului de cooperare între țările UE, ca răspuns la potențialul de agresivitate mult sporit al muscalilor de la Kremlin. Fapt pentru care două țări scandinave, Suedia și Finlanda, care au marșat de multe decenii pe statutul lor de neutralitate, se gândesc foarte serios să adere la NATO, ca o garanție evidentă împotriva amenințărilor tot mai puțin voalate ale Rusiei putiniste. Amenințări care, în opinia mea, nu ar reprezenta prea mult dacă rușii n-ar avea potențialul nuclear la dispoziție. Ce-i drept, în mâna unor descreierați din punct de vedere politic! Finlanda şi Suedia nu sunt ţări membre ale NATO, dar sunt parteneri apropiaţi ai alianţei militare, cam de la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut, având o serie de activități comune de instruire și cooperare de-a lungul timpului, mai ales în cadrul Parteneriatului pentru Pace. În ceea ce privește Suedia, atunci când nu ai mai avut războaie de mai bine de două secole, îți poate fi greu să-ți imaginezi că ele se vor putea întoarce vreodată în agenda momentului și care să te și implice. Dar acum, suedezii o fac pentru că se pare că trebuie s-o facă. Și se gândesc din ce în ce mai insistent la intrarea în NATO, în ciuda amenințărilor deloc voalate reieșite din declarațiile oficialilor ruși.
Press conference with NATO Secretary General Jens Stoltenberg, the Minister for Foreign Affairs of Finland, Pekka Haavisto and the Minister for Foreign Affairs of Sweden, Ann Linde
În ceea ce privește Finlanda, aceasta are o graniță comună cu Rusia de cca.1.300 de kilometri, fiind ţara din Uniunea Europeană cu cea mai lungă graniță cu ţara agresoare din conflictul cu Ucraina. Cele două țări au o istorie comună zbuciumată. Acum peste opt decenii au luptat una împotriva celeilalte în celebrul război de iarnă, războiul ruso-finlandez, început de ruși, firește. Ce s-a întâmplat atunci, demult? Să vedem, pe scurt. Războiul de iarnă sovieto-finlandez a izbucnit în momentul în care Uniunea Sovietică a atacat Finlanda pe 30 noiembrie 1939, la trei luni după izbucnirea celui de-al doilea război mondial.Motivele nici nu mai contează…
Drept consecinţă, Uniunea Sovietică a fost exclusă din Liga Naţiunilor pe 14 decembrie. Stalin, conducătorul statului sovietic, se aşteptase să cucerească întreaga ţară până la sfârşitul anului, dar rezistenţa finlandeză a zădărnicit toate planurile sovieticilor, deşi aceştia din urmă îşi depăşeau numeric inamicii în proporţie de 3 la 1. Finlanda a rezistat până în martie 1940, când ţara a fost obligată să semneze un tratat de pace prin care ceda agresorului sovietic aproximativ 10% din teritoriul naţional şi cam 20% din capacităţile sale industriale. Rezultatele războiului au fost „amestecate”. Deşi până la urmă forţele sovietice au reuşit să străpungă apărarea finlandeză, nici finlandezii, nici sovieticii nu au terminat războiul fără a fi puternic afectaţi. Pierderile sovietice au fost extrem de mari, iar statutul internaţional al ţării a avut de suferit. Chiar mai rău, capacitatea de luptă a Armatei Roşii a fost pusă sub semnul întrebării, un fapt care a contribuit din plin la luarea deciziei lui Hitler de atacare a Uniunii Sovietice.
Forţele sovietice nu şi-au îndeplinit obiectivele iniţiale (cucerirea Finlandei), reuşind numai să ocupe teritorii în zona lacului Ladoga. Suveranitatea Finlandei a fost salvată şi, în plus, ţara a câştigat un uriaş capital de simpatie internaţională. Revenind în prezent, imediat după începerea invaziei rusești în Ucraina, Rusia a pornit să amenințe în toate părțile cu diverse represalii în cazul în care lucrurile nu se desfășoară fix așa cum „vrea mușchiul” „țarului” muscălesc și a găștii sale. Referitor la situația Suediei, imboldul nedorit a început la sfârșitul lunii februarie, atunci când patru bombardiere rusești au intrat în spațiul său aerian cu scopul clar de a intimida. Avioanele de luptă rusești au fost interceptate de aparatele „JAS 39 Gripen” suedeze și silite să părăsească spațiul aerian suedez. Ulterior, s-a spus în presă că înregistrările făcute arată că două dintre acele aparate ar fi avut la bord arme nucleare. Ca o reacție gen „bătăușul clasei”, imediat după acest incident nedorit de suedezi, firește, purtătoarea de cuvânt a țarului muscălesc, Maria Zaharova pe numele dumneaei, a zis, nici mai mult nici mai puțin că, în cazul aderării la NATO, amândouă țările, Finlanda și Suedia, dacă nu-și bagă mințile-n cap și nu stau cuminți, vor suferi repercusiuni, inclusiv de natură militară. Normal că și mâinile drepte ale țarului au ieșit în decorul mediatic și au „mestecat” varii amenințări la adresa celor două țări. Astfel, inclusiv Dimitri Medvedev, președintele Consiliului de Securitate rusesc a repetat apăsat că o astfel de aderare la NATO a celor două țări ar forța Rusia să își întărească nuclear flancul nordic și ar pune capăt oricărui plan de denuclearizare a Mării Baltice! Vorbe-n vânt, desigur! Conform agențiilor de presă, declarația lui Medvedev a fost imediat aruncată în ridicol de autoritățile de la Riga, din Lituania, care au comentat că oricum, la Kaliningrad, enclava rusă în nordul Poloniei, depozitele sunt super-pline de arme nucleare. Incidente cu avioane intrate în spațiul aerian suedez nu sunt deloc singulare în ultimii ani și s-au întețit pe măsură ce s-a apropiat agresiunea dură, urâtă și criminală la adresa Ucrainei, la care asistăm azi.
Interesant este că, de fapt, rușii au zgândărit problema, astfel încât aceasta își cere acum rezolvarea! Prin luna ianuarie, acum câteva luni, deci, nici în Suedia și nici în Finlanda nu exista faptic vreun plan de a se integra în vreo alianță militară, fie ea NATO sau nu. Discuții existau, ipoteze de lucru așijderea, în mediul politic al ambelor țări, dar cam atât Cum ziceam anterior, dacă ne gândim că ultimul război la care Suedia a participat s-a încheiat acum peste două secole, la anul 1814, este ușor de înțeles de ce suedezii nutresc, de principiu, sentimente pozitive față de statutul lor de țară neutră. Pe de altă parte, în ciuda marii simpatii pe care suedezii o au public exprimată pentru cauza ucrainienilor, donația de arme făcută de guvern încă de la începutul războiului nu a fost apreciată la fel de pozitiv de către toată opinia publică suedeză, mulți considerând că în felul acesta țara intră pe un drum care iese din neutralitate. Reducerea constantă a dimensiunii forțelor armate suedeze, după ce multe decenii de la debutul Războiului Rece a fost cam a treia forță armată europeană face ca acum, la prima vedere, acestea să nu prea reprezinte mare lucru într-un conflict intens (strict numeric și nu calitativ, fiindcă trupele suedeze sunt foarte bine antrenate), iar strategia de apărare suedeză își bazează pilonii existenței fix pe cooperarea cu NATO. Firește, au fost și voci care au spus că „următorul pas către o veritabilă catastrofă pentru Suedia ar fi cererea acesteia de aderare la NATO.” În schimb, foarte mulți susțin că, dimpotrivă, aderarea la NATO ar reprezenta cea mai normală cale de urmat, în condițiile veșnicei amenințări rusești. Agențiile de presă internaționale chiar au citat un sondaj recent realizat de cotidianul suedez „Aftonbladet”, în care se spune că procentul suedezilor care susțin intrarea în NATO a ajuns la 57%. Același sondaj indică faptul că, în Finlanda acest procent este de cca. 62%. Dacă Rusia le-a tratat „la pachet”, cele două țări răspund la fel…Astfel, mai mult ca sigur că, în cazul în care cele două țări vor decide aderarea la NATO, aceasta se va face simultan. Acest lucru reiese pregnant din discuțiile „întâmplate” deja dintre guverne, un exemplu concret fiind și relativ recenta vizită în Suedia a doamnei Sanna Marin, prim-ministrul Finlandei, care s-a întâlnit cu omoloaga sa suedeză, doamna Magdalena Andersson. În ambele țări, dar se pare că mai mult în Finlanda, se trece încet-încet, la nivelul percepției publice de la nivelul „să nu-i enervăm pe ruși și să ne lovească, dacă vrem să intrăm în NATO” la nivelul mai realist și mai logic „Dacă rușii vor, oricum ne vor lovi, așa că ar fi bine să ne luăm măsuri de pe acum.”
Dacă în privința Finlandei motivele temerilor față de Rusia sunt evidente și sunt date de vecinătatea cu aceasta și de cele două războaie pe care le-au avut în secolul trecut, s-ar naște întrebarea firească: ce interes ar avea rușii să atace vreodată Suedia? Răspunsul este destul de evident și constă în Insula Gotland. Această insulă este situată în Marea Baltică, la distanță relativ egală între Suedia continentală și țările baltice. Prin zona acestei insule trec rutele navale pe Marea Baltică, în imediata ei apropiere ei se află gazoducte, iar traseele avioanelor care se deplasează din Scandinavia către Europa de Est tot pe acolo trec. Dacă Rusia ar deține (prin rapt, firește) această insulă și ar trece vreodată la o blocadă aeriană și maritimă, cel trei țări baltice, membre ale NATO și foste componente ale URSS, Lituania, Letonia și Estonia, ar fi într-un mare impas, suferind practic la o izolare militară.
Insula Gotland reprezintă un subiect despre care se vorbește demult la Moscova. Chiar unele voci „țariste” au lansat în spațiul public vorbe cum că „e ridicol ca o țară atât de mică precum Suedia să stăpânească o insulă de o asemenea însemnătate strategică.” Totul se cuvine rușilor, firește, pe lumea asta și nu altor reprezentanți ai speciei Homo Sapiens! Nu-mi dau seama de unde vine atâta aroganță imperială în creierele mujicilor ruși! Revenind la subiectul aderării la NATO, sunt analiști care spun că, dacă răspunsul Finlandei va fi pozitiv și dacă și Suedia va dori aceasta, va urma o perioadă deosebit de periculoasă pentru ambele țări. Motivul este că pentru a intra în Alianță, este nevoie de acceptul tuturor membrilor Alianței. Asta înseamnă acordul a 30 de parlamente din țările membre, un proces care poate dura multe luni, din punct de vedere strict tehnic. Ivo Daadler, fost ambasador american la NATO, citat de Reuters, declara recent că, deși nu se așteaptă să apară probleme, ele nu pot fi excluse. Acesta mai spunea că: „Poate că un Parlament se dizolvă și atunci nu mai are cine să voteze”, a dat el un posibil exemplu. „Cert este că, de la cererea de aderare și până la ratificare, cele două țări ar fi extrem de vulnerabile. În caz de atac din partea Rusiei, niciunul din statele NATO nu va fi obligat să le sară în ajutor. Soluția este ca, în momentul în care Suedia si Finlanda vor fi invitate să facă parte din NATO, Statele Unite, și la modul ideal și alte țări partenere, să se angajeze să le garanteze securitatea până în clipa aderării oficiale.” Este greu de spus dacă acest lucru se va întâmpla. Sigur este că în ambele țări nordice, oamenii iau în serios riscul războiului și al unor posibile atacuri nu doar militare ci și cibernetice, lucru care chiar se întâmplă.
Deşi nu este membră a NATO, Suedia are legături strânse cu Alianţa şi şi-a întărit forţele armate, neglijate timp de decenii, în contextul apariției tot mai fățișe a „mușchilor” forțelor ruse în zona Mării Baltice. În ultimii ani, Suedia a protestat împotriva mai multor incidente, inclusiv a mai multor încălcări ale spaţiului aerian suedez, în care au fost implicate avioane militare rusești. Acum trei luni, generalul Micael Byden, șeful apărării din Suedia a afirmat că strategia naţională de securitate ar fi complet subminată dacă NATO ar accepta să renunţe la orice extindere în viitor şi să îşi reducă unele activităţi în Europa, aşa cum cere Rusia. În ceea ce privește Finlanda, europarlamentarul finlandez Petri Sarvamaa spunea în luna ianuarie într-un interviu pentru „Europa Liberă”: „Dintr-o perspectivă finlandeză totul este despre Rusia. Această chestiune cu NATO a fost pentru noi ca un tren care a trecut cu viteză mică în ultimii 30 de ani prin țara noastră. De la căderea Uniunii Sovietice în 1991, Finlanda și-a făcut datoria să își adapteze capabilitățile militare la NATO. Astfel, ca urmare a acestui proces, armata finlandeză ar putea în cazul unui conflict să se alăture imediat structurilor NATO. Nu este atât de simplu, căci aici vorbim de o decizie politică. Finlanda a optat cu un consens politic majoritar să stea în afara NATO, dar să își întărească forțele militare cât mai mult posibil. Astăzi aș putea spune că după Marea Britanie și Franța avem cea mai solidă armată din Europa, una dintre cele mai puternice forțe aeriene și de artilerie. 280 000 de militari foarte bine antrenați, gata de acțiune în câteva zile și încă 800 000 de cadre în rezervă care ar putea oricând intra în luptă. Deci nu este o chestiune de ordin militar pentru Finlanda, ci mai degrabă o chestiune de analiză politică cu privire la stabilitatea regiunii Mării Baltice. Împreună cu Suedia, Finlanda poate contribui la stabilitatea nordului Europei. Personal, am pledat pentru intrarea Finlandei în NATO, căci cred că ne-ar aduce mai multe avantaje decât dezavantaje.”
Extraordinary meeting of NATO Ministers of Defence with Finland, Georgia, Sweden, Ukraine and the European Union
Oricum ar evolua conflictul ruso-ucrainean, în zilele imediat următoare, finlandezii și suedezii se află pe punctul de a lua o decizie politică importantă pentru securitatea europeană: aderarea la NATO. Este evident că decizia lor va influența ambițiile militare ale Rusiei, care a promis că va răspunde dur oricărei tentative de schimbare a neutralității scandinave. Cert este și faptul că opinia publică din cele două țări și-a schimbat fundamental orientarea după ultimele două luni de război din Ucraina. Circa 62 de procente dintre finlandezi susțin aderarea țării lor la NATO, cu numai 16 procente de opozanți, conform unui sondaj inițiat de „Yle”, o agenție de presă finlandeză. În antiteză, acum cinci ani, în 2017, același tip de sondaj indica faptul că doar 19 procente dintre finlandezi și-ar fi dorit aderarea țării lor la NATO. Orice am spune, „frica păzește bostănăria”! A nu se înțelege cumva că vreau a zice că finlandezii ar fi fricoși! Dimpotrivă! Recent, în prima decadă a lunii aprilie, a fost introdus în parlamentul finlandez un raport referitor la securitatea țării. Imediat după aceasta, așa cum spuneam anterior, pe 13 aprilie, prim-ministrul Finlandei, doamna Sanna Marin s-a întâlnit cu o altă doamnă, prim-ministrul Suediei, Magdalena Andersson în scopul evident de a-și coordona eforturile în contextul actual de securitate. În timpul discuțiilor, citată fiind de Reuters, Sanna Marin a subliniat că: „Raportul ar trebui să sublinieze de ce fel de securitate ar beneficia Finlanda în cazul aderării la NATO. Trebuie să fim foarte deschiși la consecințele și riscurile implicate. Există riscuri atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Ne vom confrunta cu riscuri chit că vom solicita aderarea la NATO sau nu”. Sanna Marin a mai adăugat, printre altele, că o decizie finală referitoare la aderarea țării sale la NATO va fi luată în decurs de câteva săptămâni și nu de luni. Se pare că ne apropiem de acel termen temporal indicat de doamna prim-ministru…În țara vecină, Suedia, situația nu diferă major față de cea din Finlanda.Acolo, un sondaj realizat de Departamentul de Cercetare Statistică, institut guvernamental suedez, circa 45 de procente doreau ferm, la începutul lunii aprilie, în favoarea aderării la alianță, comparativ cu 33 de procente împotrivă și 22 de procente de indeciși. Situația este în creștere față de luna februarie, când, conform aceluiași institut, circa 41 de procente doreau aderarea la NATO, în timp ce 35 de procente erau împotrivă…
Pentru mine, este destul de evident că Suedia și Finlanda vor face pasul decisiv pentru accederea în Alianță, acesta fiind singurul pas logic acum, cu toată opoziția dură manifestată în diverse comunicate oficiale rusești. Dacă Suedia și Finlanda vor adera la NATO, este evident că vor fi considerate drept furnizori de securitate și nu neapărat consumatori. Ambele țări,Suedia și Finlanda au armate moderne și eficiente, chiar dacă relativ reduse ca efective și care lucrează demult în cooperare cu NATO, de pe la mijlocul anilor 90 ai secolului trecut. Personal, am interacționat, în viața mea de militar, cu militari din armatele ambelor țări și pot spune, cu mâna pe inimă, că sunt oameni de toată isprava și foarte pricepuți într-ale cătăniei! Nu știu dacă-i ca urmare a moștenirii vikinge, dar chiar sunt pricepuți și bine instruiți! Pe cât de bine antrenate sunt armatele ambelor țări, Suedia și Finlanda sunt temătoare în privința unui conflict direct cu Rusia. Chiar dacă Maica Rusia și-a tocit colții convenționali în Ucraina, îi are, din păcate, pe cei nucleari cu care tot face pe „bau-bau”-ul prin această parte de lume! Din cele ce am citit pe diverse surse, pentru mine este din ce în ce mai clar că unul din motivele reale pentru care Suedia s-ar alătura alianței este realul disconfort de securitate de a rămâne singura țară din Peninsula Scandinavă dacă Finlanda ar alege unilateral să facă parte din alianță.
(FILES) In this file photo taken on March 22, 2022 soldiers from the Finnish Defence Forces, operate the Tampella 155 K 83-97, a Finnish towed 155 mm field gun, as they participate in the international military exercise Cold Response 22, at Setermoen, North of in Norway. – Rattled by Russia’s invasion of Ukraine, Finland will on April 13, 2022 release a key security report to parliament ahead of a debate and eventual vote on whether to seek NATO membership.
The Russian assault on Ukraine sparked a dramatic U-turn in public and political opinion in Finland and neighbouring Sweden regarding the Nordic countries’ long-held policies of military non-alignment. (Photo by Jonathan NACKSTRAND / AFP)
În această peninsulă, spre deosebire de subiecții de azi, celelalte țări scandinave, Norvegia și Danemarca, sunt membre ale alianței încă de la începuturile acesteia, adică din 1949. Chiar dacă ambele țări sunt membre ale Uniunii Europene, nu există, tehnic vorbind, nicio garanție că celelalte state membre UE vor interveni în cazul unui conflict posibil cu Rusia. În acest context, rezultă că o garanție direct de securitate, dată de articolul 5 al tratatului, ar conta imens pentru cele două țări în ecuația securității. Ca o implicare suplimentară în cele ce se petrec astăzi în imediata noastră apropiere, relativ recent, Suedia a decis că va trimite nu mai puțin de 5.000 de arme antitanc suplimentare Ucrainei pentru a o susţine în contextul invaziei ruse. Suedia, care a renunţat la doctrina sa care îi interzice să exporte arme într-o ţară aflată în război pentru prima dată din 1939, trimite Kievului o nouă încărcătură de arme, potrivit Agerpres. Tot potrivit Agerpres, un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării suedez a confirmat că „este vorba despre acelaşi model trimis deja în 5.000 de exemplare de armata suedeză, lansatoare de rachetă din clasa AT-4.” Un total de lansatoare impresionant transmis Ucrainei…Uşor de utilizat, aceste arme sunt relativ mai puţin puternice decât un lansator de rachetă antitanc de concepţie suedeză, modelul NLAW sau decât rachetele antitanc model Javelin. Modelul NLAW a fost solicitat de către Kiev Suediei, întâmpinând un refuz, dar a fost dat Ucrainei de britanici. Revenind la finlandezi, „armata finlandeză rămâne una unică în Europa”, spunea într-un interviu Stefan Forss, un analist finlandez în domeniul apărării.„Antrenăm cohorte de recruți în fiecare an, iar ceea ce se așteaptă de la ei să stăpânească este apărarea împotriva unui eventual atac rusesc major. Acesta a fost punctul central al pregătirii lor chiar și în ultimele decenii, când aproape toate celelalte țări au trecut la gestionarea crizelor folosind unități mici”, a mai spus acesta. Pentru finlandezi, lunga graniță comună cu rușii e un motiv mai mult decât real de îngrijorare.
Pe lângă aceasta, în ultimii ani, tot mai multe avioane militare de-ale Kremlinului au zburat foarte-foarte aproape de spațiul aerian finlandez, în veritabile demonstrații de „show of force”, pentru arătarea mușchilor, adică. Iar aceasta reprezintă un bun motiv de dorință de aderare la Alianță. Ce va fi mai departe? Om trăi și om vedea! Până una-alta, aici aproape de noi, în Transnistria se „încinge tărâța” în rânza rușilor și rusofonilor dornici de conflict cu tot dinadinsul. Exploziile recente din Transnistria sunt, evident, provocări menite a justifica vreun „ajutor frățesc” călare pe tancuri inscripționate cu damnata, de acum, literă Z. Sper, din tot sufletul, să nu se materializeze „coridorul frățesc” către Pridnestrovia, cum îi zic rușii Transnistriei!
Și în încheierea rândurilor de astăzi, voi repeta, din nou, ca în fiecare săptămână, până la finalul „flăcărilor din ograda vecină”, că, dintre toate relele acestui conflict, unul iese, de departe, în evidență, și anume faptul că mor mulți oameni nevinovați acolo în Ucraina, precum și acela că sunt distruse sute de mii ori milioane de destine, laolaltă cu casele, străzile, orașele și viețile multor oameni. Solidaritatea trebuie să fie cea care ne unește, să ne sprijinim unii pe alții și să-i ajutăm pe cei în suferință! Dumnezeu să ne ocrotească! Pe toți! Inclusiv pe ruși! Ne revedem, stimați amici, la aceeași dată, săptămâna viitoare! Până atunci, să vă fie bine!
Gânduri bune tuturor!
Al dumneavoastră,
Nicolae Uszkai
Surse, surse foto și lecturi suplimentare despre subiect le puteți găsi aici:
https://time.com/6169708/finland-sweden-nato-expansion/
https://foreignpolicy.com/2022/04/22/finland-sweden-nato-membership-russia-ukraine-war/
https://www.csis.org/analysis/will-finland-and-sweden-join-nato
https://www.bbc.com/news/world-europe-61066503
https://www.thetimes.co.uk/article/finland-sweden-set-to-join-nato-war-ukraine-latest-7m8bn6mf8
https://historia.ro/sectiune/general/suedia-tot-mai-aproape-de-nato-571296.html
https://www.rfi.ro/politica-144742-amenintata-rusia-suedia-doreste-neutra-priveste-nato
https://romania.europalibera.org/a/suedia-finlanda-aderare-nato/31809597.html
https://www.hotnews.ro/stiri-international-25509010-nou-avertisment-rusiei-pentru-suedia-finlanda-privind-aderarea-nato-nu-vor-avea-fie-surprinsi-consecinte-fost-informati.htm
https://www.nato.int/nato-welcome/files/checklist_ro.pdf
