1940 – anul tragediei naționale (II)

10 minute de istorie cu Dan Dojan
1 septembrie

• Pierderea Basarabia și Bucovinei
Uniunea Sovietică pune în aplicare Pactul Moltov – Rebbentrop. Astfel, la 29 martie 1940, U.R.S.S. este decisă să rezolve problema Basarabiei. Kremlinul alege să se adreseze României tocmai după capitularea Franței, în iunie 1940. Astfel, pentru România, capitularea aliatului său strategic avea o dimensiune înspăimântătoare. Veaceslav Molotov se adresează ambasadorului Germaniei în România, Friedrich von der Schulenburg căruia îi spune că Uniunea Sovietică este decisă să soluționeze problema Basarabiei, dar în același timp să protejeze interesele germane în România. Ambasadorul Schulenburg amintea că, deși Germania nu are interese politice în Basarabia, aceasta are interese economice din cauza amplificării războiului. Deși a fost informat de prevederile pactului din 23 august 1939, Hitler a „tunat și fulgerat” la auzul veștii că Stalin dorește anexarea Basarabiei și Bucovinei, căci deși asupra Basarabiei se pronunțase, acesta nu a specificat nimic despre Bucovina și i-a transmis imediat Șeful Marelui Stat Major, generalul Franz Halder, ca acesta să stabilească planul de invaziei al U.R.S.S.-ului, care se grăbise în anexarea unor teritorii și nu respectase propriile angajamente.

Sursa: www.hitler-archive.com

Pe 25 iunie 1940, Ribbentrop transmite lui Schulenburg să-l informeze pe Moltov că „Reichul este consecvent în privința pactului” însă „anexarea Bucovinei reprezintă o noutate”. Astfel, Germania miza pe rezolvarea pașnică a chestiunii Basarabia, dar reitera clar că are interese mari în România, în privința producției agricole și de petrol și își dorea ca România să nu devină teatru de război. Datorită intervenției lui Ribbentrop, Moscova și-a ponderat reacțiile la adresa României, asigurând că nu va încuraja pretențiile teritoriale ale Ungariei și Bulgariei. După dialogul diplomatic germano-sovietic, pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, comisarul pentru afaceri externe sovietic, Veaceslav Molotov îl convoacă la Kremlin pe ministrul român la Moscova, Gheorghe Davidescu și îi înmânează ultimatumul în care scria:

„Guvernul U.R.S.S. propune guvernului regal al României:
– Să înapoieze cu orice preț Uniunii Sovietice – Basarabia.
– Să transmită Uniunii Sovietice partea de Nord a Bucovinei, cu frontierele sale, potrivit harta alăturată.”

La București, nota ultimativă a avut un efect devastator. Se puneau speranțe în sprijinul Germaniei a cărei atitudine a fost categorică: „Cedați!”. Carol al II-lea a convocat consultări cu partidele politice, cu diplomați, cu oameni din jurul său.

Consiliul de Coroană din 27 iunie 1940, ora 12:20, votul a fost următorul: 11 persoane s-au pronunțat ”împotriva” acceptării notei ultimative  – Nicolae Iorga, Gheorghe Mironescu, Constantin Angelescu, Victor Iamandi, Victor Antonescu, Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Traian Pop, Nicolaie Hortolomei, Petre Andrei și Ernest Urdăreanu, zece au fost ”pentru” și cinci pentru discuții și unul s-a abținut. Un al doilea Consiliul de Coroană s-a desfășurat la ora 21:00. Rezultatul votului a fost în opinia lui Carol al II-lea „dezgustător”, 28 de membri erau pentru cedare și doar 6 împotrivă. Teritoriile au fost ocupate, iar Armata Română silită să plece, fiind umilită de forțele pro-comuniste din Basarabia și Bucovina.
Armatele 3 și 4 din Basarabia au primit ordinul ca pe 26-27 iunie 1940 să organizeze „dispozitiv de apărare pe Nistru” iar pe 28 iunie să se retragă și să organizeze „dispozitiv de apărare pe Prut”. Apoi au primit ordinul de organizare a retragerii cu data de finalizare 2 iulie 1940. Istoricul Dinu C. Giurescu afirmă că „Grupe comunizate constituite de evrei, ruși, ucrainieni, găgăuzi și chiar români au început provocările împotriva armatei române și a civililor în retragere. Au dezarmat unele unități, au scuipat pe ofițeri, aruncau cu pietre și huiduiau. În așteptarea trupelor sovietice, aceste bande au scos și au rupt tricolorul de pe instituțiile publice și l-au înlocuit cu steagul roșu. Unități sovietice au luat prizonieri militari români, ofițerii fiind arestați. Armata română n-a reacționat. Primise ordin să nu răspundă prin foc la aceste provocări și atacuri.”
România a pierdut: Basarabia 44.500 km² și Bucovina 6.262 km² însemnând 3. 777. 309 locuitori însemnând 20,59% din suprafața agricolă a României.

Sursa: Keith Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2017