1940 – anul tragediei naționale
#Postat de JurnalFM on septembrie 4, 2023
10 minute de istorie cu Daniel Dojan
4 septembrie
• Cedarea Cadrilaterului
La 31 iulie 1940, Fabricius ministrul german la București i-a transmis lui Mihail Manoilescu că Adolf Hitler a hotărât ca România să cedeze Cadrilaterul Bulgariei. Astfel au început negocierile între București și Sofia.
Tratativele au avut loc la Craiova, iar de la început partea română a cerut ca orașul Silistra și o suprafață de 2.000 km² să rămână României, deoarece era locuit în majoritate de români, însă bulgarii au refuzat categoric. În Consiliul de Coroană de la 23 august 1940 au fost analizate mersul tratativelor română-bulgare și româno-maghiare, iar concluziile au fost dezastruoase: România risca să fie atacată de toți vecinii săi și nu beneficia de niciun sprijin străin. La 7 septembrie 1940 a fost semnat Tratatul de la Craiova, acesta consemna cedarea Dobrogei de Sud Bulgariei.
• Abdicarea regelui Carol al II-lea
În România au început manifestații de stradă la care guvernul nu a făcut față, toți cerând abdicarea regelui, astfel că el a decis noul premier să fie generalul Ion Antonescu, un militar cu autoritate și respectat și de armată dar și de partidele politice.
Deși a avut o serie de negocieri cu PNL și PNȚ în vederea constituirii unui guvern de uniune națională, aceștia nu doreau să își asume greaua răspundere a guvernării în acea situație extrem de dificilă, astfel au tergiversat negocierile cerând abdicarea lui Carol al II-lea. La rândul său, noul lider contestat al Mișcării Legionare, Horia Sima a cerut imperios printr-un comunicat regelui: „Să abdice! E strigătul unanim al țării. Voința totală a unui popor. Orice altă încercare e condamnată pieirii. Agentul masoneriei și al iudaismului, omul democrațiilor prăbușite, autorul dezastrului țării să plece de pe tronul României!”. Astfel au avut loc confruntări între legionari și autorități, iar situația era destul de grea.
La 4 septembrie 1940 Ion Antonescu este însărcinat cu formarea unui nou guvern. Ion Antonescu l-a informat ministrul german la București de noua situația, iar Fabricius l-a sfătuit să obțină puteri depline și să ceară abdicarea regelui. După discuția dintre cei doi, Fabricius a telegrafiat la Berlin că Antonescu e un om ferm și hotărât să îndeplinească dezideratele Germaniei.
Nevând alterantive violențelor și presiunilor politice, în data de 5 septembrie 1940, Carol al II-lea conferă puteri depline premierului Ion Antonescu, Constituția fusese suspendată, iar Parlamentul dizolvat, însă nemulțumit Ion Antonescu a mers până la capăt și i-a cerut regelui să abdice. Carol al II-lea a abdicat în dimineața zilei de 6 septembrie 1940, în favoarea fiului său Mihai I, aceasta era o ușurare pentru opinia publică și a însemnat un nou început.
Primul decret al noului Rege Mihai I a fost acela de a-l reinvesti pe Ion Antonescu în funcția de președinte al Consiliului de Miniștri cu puteri depline.
Câteva reflecții despre o carte incitantă pe acest subiect mereu controversat care este totalitarismul: A. James Gregor, Totalitarianism and Political Religion: An Intellectual History (Stanford, CA: Stanford University Press, 2012). A. James Gregor examinează o serie de etape paradigmatice ale istoriei intelectuale cu scopul de a explica conținutul cvasi-religios al ideologiilor totalitare. Cercetătorii ideilor radicale vor găsi o analiză pertinentă a viziunilor politice și ale căutărilor în direcția unei salvări imanente din scrierile lui Hegel, Moses Hess, Feuerbach, Marx, Richard Wagner, Lenin, Mussolini, Hitler, Alfred Rosenberg și ale altor autori mai puțin cunoscuți.
Aceste partide-mișcări (party movements), au secularizat experiența religioasă, au folosit și au abuzat nevoia umană de sacru, aceleași partide-mișcări au canonizat violența în numele promisiunii unui paradis terestru. Totalitarismul s-a născut în condițiile de neo-barbarizare europeană și globală generate de Primul Război Mondial. A fost expresia unor stări de disperare, frustrare, debusolare, dezrădăcinare la nivelul unor largi straturi sociale. A predicat omogenizarea completă a corpului politic și a respins tradiția drepturilor omului și cetățeanului. A pretins că rezolvă toate problemele sociale, economice și morale prin declanșarea unui război civil internațional menit să culmineze în dispariția vechii ordini și geneza uneia noi.
Sursa:
– Keith Hitchins, România 1866-1947, Editura Humanitas, București, 2017
– Marius Stan, Neo-totemism secular: Mai are totalitarismul un viitor? (Un eseu de Marius Stan și Vladimir Tismaneanu), Contributors.ro