11 februarie: Sfânta Teodora împărăteasa, apărătoarea Ortodoxiei

Împărăteasa Teodora s-a născut în jurul anilor 810-815 în orașul Elissa din Paflagonia (o regiune din nordul Asiei Mici), din părinți creștini. Teodora a mai avut doi frați și trei surori.

Se căsătorește cu împăratul Teofil pe 4 mai 830. Au avut șapte copii: cinci fete și doi băieți. Pentru că Teodora aducea cinstire sfintelor icoane, iar Teofil era împotriva cinstirii lor, apar neînțelegerile între ei.  Teofil va emite două edicte împotriva cinstitorilor sfintelor icoane, primul în anul 831, al doilea în anul 838, care aveau menirea de a distruge icoanele și de a-i pedepsi aspru pe iubitorii icoanelor.
  Împaratul Teofil moare pe 22 ianuarie 842. După moartea sa, prigoana impotriva iubitorilor de icoane ia sfârșit. Pe tron ajunge Teodora, pentru că fiul ei, Mihail al III-lea, nu avea vârsta potrivită conducerii imperiului.

  Este ales un nou patriarh de Constantinopol: Metodie. Acesta a alcătuit un document cu denumirea de Synodicon, care cuprindea învățătura ortodoxă a Bisericii și condamnă toate ereziile și pe toți ereticii. Astfel, pe 11 martie 843, la Constantinopol, a fost restabilit cultul sfintelor icoane.
Pentru că sinodul de la Constantinopol s-a ținut în ajunul primei duminici a Postului Mare, s-a stabilit ca prima duminica din Postul Mare să fie numită Duminica Ortodoxiei și să amintească de biruința Bisericii asupra ereziilor.

Mai taziu, Teodora este silită să intre în Mănăstirea Gastrion, unde va primi chipul îngeresc. Sfânta Teodora a rămas în mănăstire până la terecerea ei la cele veșnice, 11 februarie 867.