10 minute de istorie cu Daniel Dojan – Dezvoltarea culturală a României interbelice

4 august 2023

Marea Unire a deschis noi orizonturi vieții spirituale, înregistrându-se o dezvoltare fără precedent în acest domeniu. Înlăturarea completă a barierelor politico-naționale a permis accesul larg la valorile culturii românești, iar noul spațiu statal a beneficiat de contribuția neîngrădită a tuturor provinciilor istorice. Cartea și creatorii au putut circula liber pe întreg spațiul românesc.
Împlinirea idealului național a permis o abordare nouă, mult mai largă, a problemelor învățământului, științei, culturii și artei, o mai deplină racordare la tot ceea ce era nou în domeniul creației spirituale pe plan universal. Mircea Eliade aprecia că în fața noii generații se deschisese un larg orizont, deoarece nu mai trebuia să acționeze într-o direcție impusă de lupta pentru realizarea idealului național: „Spre deosebire de înaintașii noștri, care se născuseră și trăiseră cu idealul întregirii neamului, noi nu mai avem un ideal de-a gata făcut la îndemână”. Cu alte cuvinte cărturarii români puteau aborda orice teme: „Eram prima generație românească necondiționată în prealabil de un obiectiv istoric de realizat”, astfel că „aveam datoria să lărgim considerabil orizontul cultural românesc, deschizând ferestre către universuri spirituale rămase până atunci inaccesibile”.
Academia Română, universitățile și celelalte instituții de învățământ superior, precum institutele de cercetare au avut un rol important în dezvoltarea științei românești. S-a intrat într-o nouă etapă în care cercetarea științifică originală a căpătat o amploare deosebită, cu rezultate de valoare națională și universală.
Gândirea social-politică a generat importante curent de idei, o efervescență fără precedent. Personalități de seamă, activând în domeniul științelor socio-umane, au dat la iveală opere remarcabile, atât de analiză, cât și de sinteză. În țară și în străinătate au fost afirmate poziții avangardiste receptate ca atare în cercurile europene. Prin confruntarea benefică a diverselor stiluri, prin operele de referință din domeniul literaturii, arhitecturii, picturii, sculpturii, muzicii, teatrului, etc., românii au contribuit substanțial la afirmarea unui spirit, în egală măsură, național și european.

Presa a luat un mare avânt pe întreg teritoriul țării și a evidențiat existența, chiar în unele orașe mai mici, a unei vieți culturale notabile, pe alocuri de valoare națională. Printre tecucenii care s-au numărat ca oameni de radio a fost și Ion Petrovici ce în 1941 a fost ales Președinte al Consiliului de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune și a înființat singurul post teritorial din perioada regimului antonescian. Ion Petrovici a fost și unul dintre conferențiarii prolifici ai Radiodifuziunii, alături de nume celebre: Alexandru Lascarov-Moldoveanu (scriitor tecucean), Alexandru Mironescu (savant tecucean), Nicolae Iorga, Nichifor Crainic.

Mulți intelectuali au deținut funcții înalte în stat, după cum unii oameni aveau o serioasă pregătire în unele domenii ale științei și culturii. Deosebit de semnificativă pentru frământările izvorâte din grija de a înnoi societatea românească și de a contribui la progresul ei este înființarea Asociației pentru Studiul și Reforma Socială, în martie 1918, de către un grup de intelectuali în frunte cu Dimitrie Gusti, Vasile Pârvan (apropo născut în județul Tecuci), Virgil Madgearu etc.

Creșterea forței materiale a statului a permis alocarea unor fonduri bugetare însemnate pentru învățământ și cultură, fapt reflectat de creșterea numărului școlilor, căminelor culturale, teatrelor, muzeelor și altor edificii culturale. Totodată, inițiativa privată a jucat un rol important în susținerea învățământului, științei, culturii și artelor. S-au afirmat adevărați Mecena din rândul marii burghezii industriale și bancare, printre care: Aristide Blank, Nicolae Malaxa, Ion Gigurtu, iar o contribuție importantă la dezvoltarea culturii a adus-o regele Carol al II-lea, prin implicarea sa personală și prin intermediul Fundațiilor Regale. Efervescența intelectuală s-a manifestat printr-o intensitate fără precedent a vieții culturale.

Amintim câteva dintre societățile și asociațiile culturale: Academia Română a avut un rol de propulsor al energiilor creatoare ale savanților noștri. Ca for de consacrare, ea a chemat în rândul membrilor săi noi personalități de precum: Gheorghe I. Brătianu, Petre Panaitescu, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan (tecucean), Emil Racoviță, etc.
Dintre asociațiile cu o mai largă cuprindere se remarcă Asociațiunea Transilvană pentru Literatură și Cultura Poporului Român (ASTRA), care și-a organizat filialele în toată țara. Aceasta edita publicația lunară „Transilvania”, precum și diverse broșuri de răspândire a culturii.

O importanță specială au avut societățile care acționau pe plan local:
– La Oradea au format Reuniunea celor Trei Crișuri, care a editat revista cu același nume și între 1920 și 1940, a organizat expoziții de pictură, sculptură, grafică, artă populară.
– La Galați în 1919, s-a constituit Societatea culturală „V.A. Urechia”, a cărei activitate consta îndeosebi în organizarea de conferințe, susține de oameni precum: Ion Petrovici, Constantin Rădulescu-Motru, Dimitrie Gusti. Societatea colabora cu Ateneul Gălățean al Societăților Culturale Unite. Pe 3 august 1934 la Tecuci, Consiliul comunal aproba donația lui Teodor Cincu, a clădirii muzeului și era înființat Muzeul Comunal „Mihail Dimitiriu”, actualul Muzeul „Teodor Cincu” care astăzi împlinește 89 de ani de activitate neîntreruptă.
– La 31 iulie 1921, la Vălenii de Munte s-a redeschis Universitatea Populară „N. Iorga”. Pe lângă marele istoric, în cadrul ei țineau prelegeri unii dintre cei mai iluștri reprezentanți ai învățământului românesc.
– La Bacău, Grigore Tăbăcaru și George Bacovia scoteau, în 1925, revista „Ateneul cultural”, care, în 1926, a creat o mică societate cu același nume.
– O dinamică grupare intelectuală, „Criterion”, s-a constituit, în 1932, la București, din tineri scriitori, filosofi, ziariști, muzicieni, precum: Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu, Petru Comănescu, Mihail Sebastian, etc.
– Dintre societățile de caracter mai restrâns, multe cultivau muzica. În 1918, la Iași, lua naștere Societatea Simfonică „George Enescu”, sub președinția marelui compozitor.

Pentru a încheia această intervenție, care este doar prima parte din mai multe intervenții despre cultura română în perioada interbelică, am să vă povestesc o întâmplare din Parlamentului României din perioada aceea. Se vota demisia guvernului condus de Ionel Brătianu și Nicolae Iorga, un umanist, o personalitate covârșitoare îl lua peste picior pe inginerul Brătianu și îi spune: Ce să învăț eu de la dumneata, domnule Brătianu, un inginer? iar Ionel Brătianu îi răspunde: Măsura, domnule Iorga, măsura! Cunoscând și eu măsura timpului acordat mă opresc aici.
Sursa: Dumitru Micu, Ioan Scurtu, Ion Agrigoroaiei, Istoria Românilor, vol. VIII, Ed. Enciclopedică, București, 2003, pp.639-646