Zsófia Torma, arheologă română de naționalitate maghiară

Zsófia Torma (26 septembrie 1832, Cristeștii Ciceului, județul Bistrița-Năsăud – 14 noiembrie 1899, Orăștie) a fost o arheologă, antropologă și paleontologă de origine maghiară, recunoscută ca prima femeie arheolog din Transilvania și prima femeie care a primit titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Cluj, pe 24 mai 1899.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zsófia_Torma#/media/Fișier:Torma_Zsófia.jpg

S-a născut într-o familie nobiliară pasionată de istorie și arheologie. Tatăl ei, József Torma, a fost un cercetător dedicat, iar fratele său, Károly Torma, membru al Academiei Maghiare de Științe, a înființat Muzeul antichităților dacice de la Aquincum. Crescută într-un mediu intelectual, Zsófia și-a dezvoltat de timpuriu interese în botanică, geologie, paleontologie, etnografie și arheologie.

După moartea părinților, s-a mutat în Orăștie, unde și-a dedicat activitatea cercetărilor arheologice și a creat un muzeu de arheologie și etnografie. A fost autodidactă și, în 1868, a fost acceptată în Societatea de Geografie a Patriei Maghiare.

În 1875, susținută de Flóris Rómer, a început săpăturile la Turdaș, unde a descoperit artefacte neolitice și simboluri Vinca, devenind prima cercetătoare care a studiat cultura neolitică din zonă. De-a lungul a douăzeci de ani, a adunat o colecție impresionantă, ce a fost distribuită muzeelor din Europa.

Deși a întâmpinat dificultăți financiare, a primit sprijin din partea fratelui său. A fost recunoscută internațional după participarea la Societatea germană de antropologie de la Berlin, unde s-a făcut remarcată pentru munca sa. A avut corespondență cu numeroși cercetători de renume și a fost membră fondatoare a Societății de Istorie și Arheologie a Comitatului Hunedoara.

În anii 1880, și-a consolidat reputația, publicând studii despre istoria veche a zonei Hunedoara și propunând noi direcții de cercetare, precum săpături la Sarmizegetusa. A jucat un rol esențial în înființarea Muzeului Național de Istorie Transilvăneană din Cluj, unde se păstrează și azi materialele sale.

Cea mai cunoscută lucrare a sa este „Ethnographische Analogien”, publicată în 1894. Zsófia Torma a murit în 1899, în urma unui stop cardiac, lăsând în urmă o moștenire valoroasă în domeniul arheologiei și antropologiei din Transilvania.