Benjamin Fondane, critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască

B. Fundoianu, alias Benjamin Fondane (pseudonimele literare ale lui Benjamin [Barbu] Wexler [ortografiat și Wechsler]), a fost un critic, eseist, poet și teoretician literar franco-român de etnie evreiască, asociat cu mișcările românești de avangardă, dintre care expresionismul și suprarealismul erau predominante.

De numele lui Barbu Fundoianu este legat înființarea și conducerea primului teatru de avangardă din România.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Benjamin_Fondane#/media/Fi%C8%99ier:Fondane_in_his_youth.jpg

Benjamin Fondane, s-a născut pe 14 noiembrie 1898, la Iași și a murit tragic pe 2 octombrie 1944, în lagărul de exterminare de la Auschwitz-Birkenau. A fost un critic literar, eseist, poet și teoretician franco-român de origine evreiască, fiind asociat cu mișcările de avangardă din România, precum expresionismul și suprarealismul.

Primul teatru de avangardă din România

B. Fundoianu a avut o contribuție majoră la fondarea și conducerea primului teatru de avangardă din România, numit Insula, în colaborare cu cumnatul său, regizorul Armand Pascal, în 1922. Teatrul, inspirat de experimentele inovatoare ale regizorului francez Jacques Copeau și ale lui Federico García Lorca, s-a închis însă în 1923 din motive financiare, după punerea în scenă a feeriei Legenda funigeilor de Șt. O. Iosif și Dimitrie Anghel.

Perioada românească

B. Fundoianu s-a născut într-o familie evreiască, fiind fiul comerciantului Isaac Wechsler din Ținutul Herța, Regatul României. La doar 14 ani, a început să colaboreze cu diverse reviste românești și evreiești, iar adevăratul său debut literar a avut loc doi ani mai târziu, în revista Viața Nouă, editată de Ovid Densușianu.

Fundoianu s-a remarcat printr-o activitate intensă ca poet, publicist, eseist și om de teatru, devenind o voce importantă în peisajul literar românesc. Impresiile sale despre literatura franceză au fost reunite în volumul Imagini și cărți din Franța.

După trei ani de studii la Facultatea de Drept din Iași, s-a mutat la București, unde a continuat să exploreze scena culturală românească.

În 1923, Fundoianu s-a stabilit la Paris, unde a adoptat pseudonimul Benjamin Fondane. A menținut legături strânse cu scriitorii români, publicând constant în revistele avangardiste din România, precum Integral, Unu și Contimporanul. Unicul său volum de poezii în limba română, Priveliști (1930), a apărut după plecarea sa din țară și a fost dedicat lui Ion Minulescu, pe care l-a numit „primul clopotar al revoltei lirice românești”.

În Franța, Fondane s-a remarcat prin activitatea sa de poet, critic literar și teoretician, colaborând cu prestigioasa revistă Les Cahiers du Sud. Deși franceza nu era limba sa maternă, a ajuns să o stăpânească impecabil, semnând lucrări care au influențat profund literatura modernă. Întâlnirea cu filosoful Lev Șestov în 1924, precum și studiile asupra lui Nietzsche și Kierkegaard, au avut un impact semnificativ asupra viziunii sale.

În timpul ocupației naziste a Franței, Benjamin Fondane și sora sa Lina au fost arestați de Gestapo. Prieteni precum Emil Cioran și Stéphane Lupasco au reușit să obțină eliberarea lui Fondane, dar nu și pe a Linei. Refuzând să o abandoneze, Fondane a fost deportat împreună cu ea la Auschwitz în mai 1944. A fost gazat pe 2 octombrie 1944, la câteva luni după deportare.

Opera

În limba română

• Tăgăduința lui Petru (1918)
• Imagini și cărți din Franța (1922)
• Priveliști (1930)

În limba franceză

• Ulysse (1933)
• Rimbaud le Voyou (1933)
• La conscience malheureuse (1936)
• Faux Traité d’Esthétique (1938)
• Baudelaire et l’expérience du gouffre (1947, postum)

Poezie postumă

Volumul antologic Le mal des fantômes (1980) conține cicluri precum Ulysse, L’Exode, Titanic și Au temps de poème. Temele exilului, rătăcirii și copilăriei pierdute sunt centrale în creația sa poetică.

Benjamin Fondane rămâne o figură marcantă a avangardei literare internaționale, un poet și teoretician al modernității, dar și o voce care a căutat mereu să redefinească sensul artei și al existenței.