Zorica Lațcu, poetă, traducătoare, monahie și deținută politic

Zorica Lațcu (n. 17 martie 1917, Mezőtúr – d. 8 august 1990) a fost o poetă, traducătoare, monahie și deținută politic.

Sursa foto: https://pixabay.com/photos/book-scripture-poetry-holy-god-3213302/
Zorica Lațcu s-a născut pe 17 martie 1917 în Mezőtúr, Ungaria, într-o familie de origine ardeleană. Tatăl său, avocatul Ion Lațcu, s-a refugiat în urma războiului și familia s-a stabilit în Brașov după finalizarea acestuia. Între 1936 și 1940, Zorica Lațcu a urmat cursurile de filologie clasică (limba greacă și latină) și limbă și literatură franceză la Facultatea de Litere din Cluj. După absolvire, a devenit preparator principal la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj și a colaborat la realizarea Dicționarului limbii române al lui Sextil Pușcariu, editat de Academia Română.

În 1948, Zorica Lațcu a intrat ca monahie la Mănăstirea Vladimirești din apropiere de Tecuci, luând numele de Teodosia. După închiderea Mănăstirii Vladimirești de către regimul comunist în 1956, a fost arestată și închisă la închisoarea din Miercurea Ciuc, fiind eliberată în 1959.

Opera
Poezie
Zorica Lațcu a început să publice poezii în 1941, în revista Gândirea, sub conducerea lui Nichifor Crainic. Ulterior, a colaborat și cu revista Telegraful român.

Volume de versuri:

• Insula Albă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944 (volumul de debut)
• Osana Luminii, Editura Episcopiei, Cluj, 1947
• Poemele Iubirii, Editura Ramuri, Craiova, 1947
• Din pribegie
• Ție, Doamne, Îți voi cânta
• Spre Insulă, Editura Dacia Traiană, Sibiu, 1944
• Alte poezii

Traduceri:

• Origen – Scrieri alese. Din lucrările exegetice ale Vechiului Testament (1981)
• Exegeze la Noul Testament, Despre rugăciune, Filocalia, col. PSB 7 (1982)

Moștenirea spirituală
Unele dintre poeziile sale, puse pe melodii populare, au devenit pricesne, colinde și cântări mănăstirești, fiind integrate în folclorul religios.

Referințe critice
„Insula Albă este prima culegere de versuri a unei tinere din Ardeal, care a debutat în Gândirea. Două lucruri sunt remarcabile la această poetă: maturitatea versului la o vârstă atât de fragedă și maniera neo-clasică a tehnicii și a sentimentului. Zorica Lațcu scrie în mod predilect în hexa metri! În hexametri moderni, adică ritmați…”