Zoe Dumitrescu-Bușulenga, critic și istoric literar

Zoe Dumitrescu-Bușulenga (născută pe 20 august 1920, în București – decedată pe 5 mai 2006, la Văratec, județul Neamț) a fost critic și istoric literar și membru titular al Academiei Române din 22 ianuarie 1990.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Zoe_Dumitrescu-Bu%C8%99ulenga#/media/Fi%C8%99ier:Ion_Predo%C8%99anu_-_Zoe_Dumitrescu-Bu%C8%99ulenga_in_1975.png

Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a născut într-o familie intelectuală, fiind fiica juristului Nicolae Dumitrescu și a Marei Apostol. A absolvit Școala Centrală din București și a studiat muzica la Conservatorul „Pro-Arte”. Din cauza unei afecțiuni de sănătate, a fost nevoită să renunțe la cariera muzicală, orientându-se spre studiul filologiei și al științelor juridice, continuând astfel moștenirea academică a părinților săi. A obținut licențe în Filologia engleză și germană, precum și în Științe Juridice. În 1970, și-a susținut doctoratul cu teza Renașterea – Umanismul – Dialogul artelor.

Între 1948 și 1971, Zoe Dumitrescu-Bușulenga a parcurs toate treptele academice la Facultatea de Filologie a Universității din București, devenind în 1974 șefă a Catedrei de Literatură Comparată. A fost și redactor la Editura pentru Literatură și cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”, pe care l-a condus din 1973. De asemenea, a fost redactor-șef al publicațiilor academice „Revista de istorie și teorie literară” și „Synthesis”.

A ocupat diverse funcții de prestigiu, printre care vicepreședinte al Uniunii Femeilor din Republica Socialistă România în 1966, deputat în Marea Adunare Națională, vicepreședinte al Academiei de Studii Sociale și Politice din 1970, președinte al Comitetului Național Român de Literatură Comparată și membră corespondentă a Academiei Române între 1974 și 1990, devenind membră titulară în 1990. A fost, de asemenea, vicepreședintă a Academiei Române între 2 februarie 1990 și 18 februarie 1994 și director al „Accademia di Romania” din Roma între 1991 și 1997. A făcut parte din mai multe instituții academice internaționale, inclusiv Comitetul Executiv al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1973–1979) și „Académie Européenne des Sciences et des Arts” din Paris (1988).

Zoe Dumitrescu-Bușulenga a publicat numeroase volume de istorie literară, literatură comparată, stilistică, memorialistică, și a semnat prefețe sau postfețe la ediții ale unor mari scriitori români și străini. A debutat în 1963 cu monografiile Ion Creangă și Mihai Eminescu, urmate de lucrări precum Surorile Brontë (1967), Renașterea, umanismul și dialogul artelor (1971, 1975), Sofocle și condiția umană (1974), Eminescu – cultură și creație (1976) și multe altele.

Pentru activitatea sa, a fost decorată cu numeroase distincții, inclusiv Meritul Cultural (1971), Ordinul „23 August” (1974), Ordinul bulgar „Kiril și Metodie” (1977) și Meritul Republicii Italiene în grad de comandor (1978). În 2003, i-a fost acordat Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.

După decesul soțului său, Apostol Bușulenga, Zoe Dumitrescu-Bușulenga s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde s-a călugărit în 2005 sub numele de sora Benedicta. A fost înmormântată la Mănăstirea Putna. Cărțile sale rămân o mărturie a cunoașterii profunde în domeniul literaturii, muzicii și artelor, fiind considerată un intelectual de excepție și un remarcabil om de carte.

Sursa: https://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Zoe_Dumitrescu-Bu%C5%9Fulenga