Current track

Title

Artist


Pe 15 martie 1876 a apărut la București ziarul Timpul

#Postat de on martie 15, 2026

Timpul a fost un ziar important apărut la București, care, în prezent, este o revistă culturală de renume, având sediul în Iași. A fost publicat inițial între 15 martie 1876 și 17 martie 1884. După fuziunea dintre Partidul Conservator și Partidul Liberal-Sincer, ce a dus la formarea Partidului Liberal-Conservator, pe 18 martie 1884, ziarul „Timpul” s-a fuzionat cu „Binele public”, rezultând în apariția noului ziar „România”.

Timpul
Timpul

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/

Ulterior, pe 13 noiembrie 1889, ziarul a revenit la denumirea inițială, „Timpul”, și a continuat să fie publicat sub acest nume până pe 14 decembrie 1900. După o altă fuziune cu ziarul „Constituționalul”, pe 15 decembrie 1900, ziarul a apărut sub denumirea „Conservatorul” și a devenit organ oficial al Partidului Conservator, activând sub acest nume până pe 15 noiembrie 1914.

La început, „Timpul” avea subtitlul „Ziar politic, comercial, industrial și literar” și publica rubriști precum: „Știri telegrafice din țările străine”, „Știri telegrafice ale Timpului” (furnizate de Agenția Havas), „Cronica internă” (datată atât cu zilele stilului vechi, cât și cu cele ale stilului nou), „Din afară”, „Revista ziarelor”, „Telegrame externe”, „Ultimele știri” și „Foiletonul”.

Inițial, articolele politice erau semnate de Gr.H. Grandea, un personaj care nu era apreciat în cercurile „Junimii” și ale „Convorbirilor literare”. Ca urmare, responsabilitatea pentru acest domeniu i-a fost încredințată lui Ioan Slavici. La insistențele lui Titu Maiorescu și Iacob Negruzzi, care își doreau o nouă direcție pentru ziar, Mihai Eminescu, pe atunci bibliotecar la Iași, a fost numit redactor al „Timpului”, în octombrie 1877.

La ziarul „Timpul” au colaborat personalități remarcabile ale culturii românești, printre care Mihai Eminescu, Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici.

După 1990, publicația a fost reînființată la Iași, având statutul de revistă culturală.”

Bibliografie:

  • Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
  • G. Băiculescu, G. Răduică, N. Onofrei, Publicațiile periodice românești, tom 2, 1907-1918, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969, pag. 132.

Opiniile cititorului

Lasa un comentariu

Your email address will not be published. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *