Otto Dix, pictor, desenator și gravor german

Wilhelm Heinrich Otto Dix (n. 2 decembrie 1891, Gera, Turingia – d. 25 iulie 1969, Singen, Germania) a fost un pictor, desenator și gravor german, considerat unul dintre cei mai importanți artiști plastici ai secolului XX.

Puternic influențat de expresionism și de mișcarea artistică Neue Sachlichkeit („Noua obiectivitate”), Otto Dix s-a remarcat prin lucrările sale cu un pronunțat caracter de critică socială. Arta sa reflectă în mod brutal și necosmetizat ororile războiului, dar și efectele acestuia asupra societății: sărăcia, șomajul și degradarea umană. De asemenea, a realizat portrete, peisaje și scene de gen, deseori abordând stilul renascentist în lucrările sale în acuarelă și ulei.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Otto_Dix#/media/Fișier:Otto_Dix_by_Hugo_Erfurth,_c._1929.jpg

Desenator de excepție, Dix a lăsat în urma sa peste 6.000 de schițe și desene. Cele mai mari colecții ale operelor sale se găsesc astăzi la Kunstmuseum din Stuttgart și la Museum Gunzenhauser din Chemnitz.

După venirea naziștilor la putere în 1933, Otto Dix a fost înlăturat din postul său de profesor universitar. În 1937, mai multe dintre lucrările sale au fost prezentate în expoziția propagandistică „Entartete Kunst” („Artă degenerată”), organizată la München, fiind acuzat că „sabotează apărarea prin artă”. Aproximativ 260 de lucrări i-au fost confiscate, vândute sau distruse. În ciuda persecuției, unele dintre picturile sale au fost totuși expuse în orașul natal Gera, cu ocazia aniversării a 700 de ani de la fondarea orașului – dar au fost ulterior retrase.

În 1938, Dix a fost arestat preventiv de Gestapo în contextul unui atentat împotriva lui Hitler. Spre finalul războiului, a fost mobilizat în Volkssturm (miliția de apărare civilă), iar ulterior a fost prizonier în Franța până în 1946.

După război, Otto Dix a rămas o figură artistică greu de încadrat în ideologiile artistice ale celor două Germanii – nici realismul socialist din RDG, nici tendințele postmoderne din RFG nu l-au reprezentat. Cu toate acestea, a primit recunoaștere oficială în ambele state. Între 1946 și 1966, a avut rezidențe de lucru regulate în Dresda. În 1959, i s-a acordat Crucea Federală de Merit, una dintre cele mai înalte distincții din Germania de Vest.

Lucrări reprezentative

• Vânzătorul de chibrituri (1920)
• Metropola (triptic, 1928)
• Războiul (triptic, 1929–1932)
• Triumful morții (1934).