Vlad Țepeș, domnitor al Țării Românești

Vlad Țepeș (n. 1431, Sighișoara, Regatul Ungariei – d. 14 decembrie 1476, București, Țara Românească), denumit și Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini), a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456–1462 și 1476. Tatăl său, Vlad Dracul, era membru al Ordinului Dragonului, un ordin militaro-religios fondat de Sigismund de Luxemburg pentru apărarea creștinătății împotriva otomanilor. Ordinul avea ca simbol un dragon, iar supranumele Dracul provine din această afiliere.

Sursa foto: https://ro.wikipedia.org/wiki/Vlad_%C8%9Aepe%C8%99#/media/Fi%C8%99ier:Vlad_Tepes_002.jpg
Vlad a fost fiul lui Vlad Dracul și al unei nobile, posibil moldovene, descendentă a lui Alexandru cel Bun. A avut trei soții: Cneajna Bathory din Transilvania, Jusztina Szilagyi și Ilona Nelipic, verișoară a lui Matei Corvin. Din aceste căsătorii a avut cinci copii: Radu, Vlad, Mihail, Mihnea cel Rău și Zaleska.
În 1442, Vlad și fratele său mai mic, Radu cel Frumos, au fost trimiși ostatici la curtea sultanului Murad al II-lea. Acolo, Vlad a petrecut câțiva ani, timp în care s-a familiarizat cu tacticile otomane și a acumulat o ură profundă față de turci.
În 1447, tatăl său a fost asasinat, iar fratele său mai mare, Mircea, a fost torturat și îngropat de viu de boierii din Târgoviște. La scurt timp, Vlad a preluat pentru prima dată tronul Țării Românești, susținut de otomani, dar a fost înlăturat după două luni de Vladislav al II-lea.
Cea mai semnificativă domnie a lui Vlad a început în 1456, după ce l-a ucis pe Vladislav al II-lea. Aceasta a fost marcată de măsuri drastice împotriva boierilor și negustorilor transilvăneni care îi amenințau autoritatea.
În Duminica Paștelui din 1459, Vlad a arestat boierii vinovați de moartea tatălui său. Cei bătrâni au fost trași în țeapă, iar cei mai tineri au fost obligați să construiască cetatea Poenari.
Porecla sa provine de la metoda preferată de execuție, tragerea în țeapă. Această formă de pedeapsă era aplicată trădătorilor, infractorilor și oponenților săi politici, având un scop de intimidare și consolidare a puterii.
În 1459, Vlad a refuzat să mai plătească tribut turcilor, declanșând conflicte directe. A organizat o campanie fulgerătoare la sud de Dunăre, atacând sate otomane și provocând panică.
În fața invaziei conduse de sultanul Mahomed al II-lea în 1462, Vlad a adoptat tactici de pământ pârjolit. Cea mai teribilă scenă a fost „pădurea” formată din 20.000 de turci trași în țeapă, care l-a făcut pe sultan să se retragă.
Pe timpul domniei lui Vlad, siguranța era atât de bine păstrată încât o cupă de aur era lăsată la fântâna din Târgoviște pentru ca oricine să se poată servi cu apă, fără teama de a fi furată.
După campania împotriva turcilor, Vlad a pierdut sprijinul regelui Ungariei, Matei Corvin, fiind acuzat pe nedrept de colaborare cu otomanii. A fost închis în cetăți din Ungaria timp de 12 ani.
În 1476, Vlad a revenit pe tron cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, dar domnia a fost scurtă. În decembrie același an, Vlad a fost ucis într-o luptă împotriva turcilor.
Legendele spun că Vlad a fost decapitat, iar capul său a fost trimis sultanului. Trupul său ar fi fost înmormântat la Mănăstirea Snagov, dar cercetările arheologice nu au găsit dovezi concludente.
Scriitorul irlandez Bram Stoker s-a inspirat din figura lui Vlad pentru a crea personajul Dracula, în romanul său din 1897. De atunci, mitul vampirului a eclipsat adesea adevărul istoric.
Pe lângă trasul în țeapă, Vlad era cunoscut pentru alte pedepse crude: jupuirea de piele, fierberea de vii sau decapitarea. Aceste metode aveau un scop exemplar, fiind frecvent utilizate în epocă.
Vlad a ridicat cetăți și mănăstiri, întărind apărarea Țării Românești. De asemenea, a susținut reforme care promovau ordinea și disciplina.
În literatură și folclor, Vlad apare atât ca un conducător drept și curajos, cât și ca un tiran crud. În „Legendele secolelor” de Victor Hugo, este menționat pentru curajul său împotriva turcilor.
Printre legendele despre Vlad se numără cea a transformării sale în vampir, un mit alimentat de obiceiurile sângeroase atribuite lui și de romanul lui Bram Stoker.
Doru Năstase a regizat în 1979 un film istoric despre viața lui Vlad, iar Sergiu Nicolaescu l-a portretizat pe Vlad în copilărie în filmul „Mircea” (1989).
Vlad Țepeș rămâne o figură complexă: un lider temut și respectat, un simbol al luptei împotriva otomanilor și o sursă de inspirație pentru mituri și legende, care continuă să fascineze generații.

Sursa: https://historia.ro/